Preot loan ŞTEFĂNESCU
De fiecare dată când se săvârşeşte Sf. Liturghie, se citesc două sfinte lecturi: Evanghelie şi Apostol. Ambele conţin cuvinte mari de învăţătură din Sf. Scriptură, pe care, dacă omul le-ar îndeplini, pământul ar deveni un rai. Într-unul din Apostole, spune: „Credinoios este ouvânul şi vrednio de toată primirea” (I Timotei 4,9).
Apostolul atenţionează să fim atenţi la „cuvântul” care zideşte, pentru că duşmanii stau la pândă să pună mâna pe această preţioasă comoară. Şi comoara nu înseamnă diamante, aur, argint sau bani, ci credinţa noastră.
Nu există în lume alte cuvinte mai frumoase decât cele pe care le-a învăţat Dumnul Iisus Hristos. Ce ne-a învăţat?
Ne-a învăţat că există Dumnezeu. Da, există, în ciuda demonilor şi a ateilor şi materialiştilor care cred doar în materie; există o putere superioară care guvernează lumea, şi aceasta este Dumnezeu. Toate dau mărturie despre faptul că există Dumnezeu: de la cele mai mari până la cele mai mici. Chiar şi o furnică. Ştii ce e o furnică? O fabrică, o fabrică uimitoare. Şi aşa cum nu poţi să spui că o fabrică a răsărit singură pe pământ, nu poţi să spui nici că o furnică, pe care o cercetează oamenii de ştiinţă şi rămân uluiţi, s-a făcut singură. Pe toate le-a făcut Dumnezeu.
Ne-a învăţat Hristos că Dumnezeu este Unul, dar în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh – şi noi credem în Sf. Treime care miluieşte lumea.Ne-a învăţat că Fiul lui Dumnezeu a coborât pe pământ şi a purtat trup omenesc; a devenit Om ca şi noi, în afară de păcat; a predicat, a făcut minuni, a suferit pătimiri înfricoşătoare, a fost răstignit, a înviat şi s-a înălţat la cer – şi toate acestea, ca să-l mântuiască pe om. Ne-a învăţat că a întemeiat Biserica şi cele şapte Taine ale ei prin care se sfinţeşte fiecare credincios.
Ne-a învăţat că va veni din nou. Şi va veni – nu e minciună – va veni să judece lumea toată, să facă dreptate şi „cine le-a primit pe cele bune să le primească şi pe cele rele, iar cine le-a primit doar pe cele rele, să le primească pe cele bune – fiecare după faptele lui! Asta credem şi noi şi mărturisim când spunem: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin”.
Toate acestea sunt adevărate. Le adeveresc minunile. Nicio altă religie nu are minunile pe care le are Biserica noastră. Şi astăzi, chiar dacă s-a împuţinat credinţa, tot se mai întâmplă minuni. Multe din cele ce se întâmplă astăzi dovedesc acest lucru. Cine are ochi de văzut, vede!
Râuri de sânge s-au vărsat peste credinţa noastră. Martirii, pe care îi prăznuim zi de zi, constituie dovadă fidelă a adevărului Evangheliei.
Aşa este credinţa noastră, mare şi înaltă, invincibilă şi nemuritoare. E posibil ca astrele să cadă şi râurile să sece, şi harta Europei să se schimbe de o sută de ori şi regate şi state întregi să dispară. Dar un singur lucru va rămâne veşnic: credinţa părinţilor noştri.
„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele credinţei noastre nu vor trece” (Matei 24,35). Acestui testament lăsat de Dumnezeu aparţinem noi toţi. Şi chiar dacă diavolul se războieşte cu noi ca să dezrădăcineze credinţa: chiar dacă radio, televiziuni, presă, crainici de ateism şi de materialism, învăţători şi profesori chiar, spun că nu există nimic decât materie şi doar materie; trebuie să înţelegem că omul nu este doar stomac, şi intestine; el este şi duh – suflet nemuriotr. Şi singurul lucru care poate să-l susţină şi să-l mângâie, este credinţa în Dumnezeu.
Sfântul Cosma a profeţit că vor veni vremuri în care oamenii îşi vor astupa urechile la Sf. Evanghelie şi le vor deschide diavolului şi crainicilor lui. De aceea vă rog pe toţi, indiferent ce vremuri am trăi, rămâneţi credincioşi şi devotaţi faţă de credinţa lui Hristos. Şi dacă vor veni zile în care şi tatăl tău, şi mama ta, şi fraţii tăi, şi toţi se vor lepăda de credinţă şi vei rămâne singur -unul singur să rămâi – şi să ştii că Unul singur va învinge. Nu va învinge atismul şi necredinţa, ci va învinge Hristos. Nu degeaba a zis Malrieaux că: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”.
