În mare, toată lumea ştie despre Babele astea şi, îndeobşte ceea ce ştie fiecare are legătură cu zona etnografică unde a copilărit. În unele zone, Babele sunt „ţinute” doar de către fete şi femei, în timp ce în altele, toată obştea se prinde în jocul ăsta premonitoriu, al Babelor. Îi spunem „premonitoriu” pentru că există credinţa că tot anul tău depinde de cum îţi e Baba. Dacă ziua e mohorâtă şi urâtă, tot aşa o să-ţi fie tot anul,
dar dacă Baba ta e frumoasă şi caldă, darmite tot aşa o să-ţi fie anul.
Există mai multe modalităţi prin care se stabileşte Baba. O modalitate este după ziua de naştere. Cum ar veni, e o modalitate lipsită de opţiune. Când te-ai născut, aşa îţi este Baba. E evident când îţi cade Baba dacă te-ai născut până pe 9, iar de la 10 încolo, se face suma cifrelor pentru a afla ce Babă ai. În alte zone ale ţării, se alege, pur şi simplu, Baba.
O altă legendă spune că Baba Dochia avea un fiu foarte frumos, dar că nu accepta nicio fată, pentru că era foarte rea. Odată, fiul ei a adus acasă o fată pe care Baba n-a putut s-o înghită din start. Se spune că i-a dat un ghem de lână neagră să se duc la râu să-l spele până se face alb. Bineînţeles că ghemul nu şi-a schimbat culoarea, asta chiar dacă degetele fetei erau rănite de ger şi de apa rece. Foarte abătută, fata începu atunci să invoce numele Mântuitorului Hristos, care a
auzit-o şi i-a dăruit o floare roşie ca să spele ghemul cu ea. Ghemul s-a abit pe loc, spre disperarea Babei Dochia, care, văzând floarea în mâna fetei, a crezut c-a venit primăvara şi s-a retras în munţi. Pe măsură ce urca pe munte, Baba mai dădea jos din cojoace, până când a rămas în ie. Dar nu era vreme de ie, astfel că Baba Dochia a îngheţat şi s-a prefăcut în stană de gheaţă.
Tot de legenda babei Dochia e legată denumirea Babelor din Masivul Bucegi.
