De frica arabilor, Israelul roagă Washingtonul să nu-i abandoneze pe… egipteni

În politică este ca-n sport: investeşti bani cu grămada şi, dacă nu eşti bine informat ca să ştii în cine să pompezi, poţi ajunge să ceri… azil politic. Mascota „Fraţilor musulmani”, Mohamed Morsi, pentru că a derapat politic, a fost debarcat urgent, chiar dacă „Fraţii” s-au zgâriat pe ochi de oftică şi-au încercat să provoace o revoltă care să dea peste cap socotelile armatei. N-au reuşit. în schimb, în urma protestului de stradă organizat luni, 8 iulie, de „Fraţi”, au murit 51 de fraieri. Miercuri, a urmat partea a doua a show-ului politic: ghidul suprem al „Fraţilor”, Mohamed Badie, a fost arestat şi, pentru a nu se plictisi de unul singur, la răcoare i-au mai fost aduşi, să-i ţină de urât, şi alţi „fraţi”. Partea proastă este că, după ce isla-miştii din Egipt au luat-o-n barbă, Erdogan, prim-ministrul turc, şi Abdelillah Benkirane, prim-ministrul marocan, şi unul, şi celălalt şefi ai grupării islamiste din ţara lor, au cam dat în bâlbâială după ce au văzut ce se-ntâmplă-n Egipt, fiind foarte decişi să pună cu botul pe labe pe adepţii unui stat laic. Să nu uităm că înainte de protestele din Egipt, au fost cele din Istanbul, iar înainte de cele din Istanbul, Erdogan, islamist turc, se-ntâlnise cu Benkirane, islamist marocan. Pe de altă parte, Statele Unite nu văd cu ochi buni riscul de-a se crea, în lumea musulmană, un fel de internaţională islamistă ce poate deveni mai periculoasă decât al-Quaida, atât pentru interesele economice ale Washingtonului, cât şi ale Bruxellesului.
Dolari pentru cămila egipteană
Dar revenind la lumea egipteană de după dispariţia faraonilor, ieri, emiratele arabe s-au decis să ajute financiar guvernul provizoriu de după debarcarea lui Morsi, exceptând Qatarul, care preferă să pompeze bani în „Fraţii musulmani”. Vedeţi, politica merită comparată cu fotbalul, deoarece este o bună acoperire pentru spălarea de bani negri. Deci, primii care au sărit cu banu’ au fost Arabia Saudită şi Emiratele Arabe, urmate la scurt timp şi de Kuweit. Este posibil ca-n spatele deciziei lor să se afle americanii, deoarece ei sunt singurii care mai pot garanta că-i pot ţine pe israeliţi în lesă. Altfel, la cât de dotaţi sunt evreii cu tehnică de război şi la cât de disperaţi sunt să păstreze statul reînfiinţat, pe 14 mai 1948, după ce fusese distrus de romani în anul 70, la patruzeci de ani după răstignirea lui Hristos, este credibil că sunt capabili să declanşeze, la nevoie, pentru a supravieţui, un război cu toată lumea arabă. De asemenea, să nu uităm că evreii nu trăiesc doar în Israel, ci în toată lumea şi, la nevoie, pentru salvarea lor, sunt în stare să arunce toată lumea-n aer. Dar deocamdată sunt puţine şanse să se ajungă în această situaţie, sistemul bancar mondial fiind controlat de ei. în această situaţie, banul este cea mai eficientă armă pentru a falimenta un guvern.
Dar revenind la ceea ce se-ntâmplă acum, arabii au scos petrodolarii pe taraba politicii. Arabia Saudită oferă Egiptului 5 miliarde de dolari, din care două miliarde, fără dobândă, depuşi în Banca Centrală, un miliard nerambursabil şi două miliarde sub formă de produse petroliere şi gaze. Ibrahim Al-Assaf, ministrul de Finanţe al saudiţilor, a precizat că regele Abdallah este cel care a decis ajutorarea Egiptului, fiind şi primul, din lumea arabă, ce l-a felicitat telefonic pe preşedintele interimar, Adli Mansur.
Emiratele Arabe Unite oferă Egiptului 3 miliarde de dolari, din care un miliard, nerambursabil, iar restul de două, depuse în Banca Centrală Egipteană. Emiratele sunt singurele care au trimis la Cairo o importantă delegaţie pentru a discuta direct cu Adli Mansur. Kuweitul oferă Egiptului 4 miliarde de dolari, din care unul nerambursabil, două depuse la Banca Centrală şi unul constând în produse petroliere. Suma oferită de Kuweit a fost anunţată oficial de către şeicul Mohammed Abdallah Al-Sabah, ministru de Stat cu problemele consiliului de miniştri. Aşa cum am precizat deja, Qatarul este singurul care susţine financiar pe „Fraţii musulmani”, chiar dacă aceştia au pierdut puterea. Guvernul qatarian de la Doha a declarat că va continua să ajute poporul egiptean, mass-media emiratului avertizând că ceea ce se-ntâmplă în Egipt ar putea fi reluarea scenariului algerian de manipulare a maselor. Până una alta, Qatarul anunţase, în data de 10 aprilie, intenţia sa de a cumpăra obligaţii egiptene în valoare totală de trei miliarde de dolari, ce urma să se adauge unei asistenţe financiare de cinci miliarde de dolari. Deşi declarase oficial că nu mai poate de grija poporului egiptean, după-nlăturarea de la putere a lui Morsi, guvernul de la Doha n-a mai scos un piuit, dar a asmuţit mass-media împotriva noii conduceri şi a armatei egiptene.
S-o-ntorci ca la Ploieşti
în schimb, gestul Washingtonului dovedeşte că afacerile, în plan economic, sunt mai importante decât respectarea promisiunilor făcute. După ce a garantat că va conlucra cu guvernul Morsi, când acesta a fost dat jos de la putere, Wasingtonul a-ncercat o diversiune, Obama declarând public că ceea ce s-antâmplat este o lovitură de stat, cerând revizuirea ajutorului militar către Egipt. Dar, a doua zi după ce Egiptul laic i-a dat peste bot, publicând, cu litere mari, pe prima pagină a celui mai important cotidian egiptean, „Al-Tahrir”, „Este o revoluţie, nu o lovitură de stat, domnule Obama”, Washingtonul a decis să nu suspende ajutorul militar, nici să nu-l mai revizuiască, deoarece ruşii abia aşteaptă să se-ntoarcă egiptenii împotriva americanilor, asemenea guvernelor de la Teheran şi Damasc. Americanii ştiu ce-nseamnă asta, de pe vremea lui Nasser. Pentru a folosi o expresie tipic românească, americanii, dân-du-şi seama că riscă să iasă-n pagubă, atât pe plan economic, cât şi politic, la nivel internaţional, au întors-o ca la Ploieşti. în ciuda faptului că au murit 51 de pro-Morsi, la Cairo, ei, apărătorii drepturilor omului, au anunţat oficial că nu vor modifica programul de ajutor militar destinat Egiptului. în schimb, Washingtonul a dat-o cotită spunând că va analiza, cu ajutorul specialiştilor, dacă a fost sau nu lovitură de stat în Egipt. Desigur, nu se ştie cât timp le va lua specialiştilor analiza: o zi, un an, o viaţă. Oricum, rezultatul se va afla în ziua când Statele Unite vor considera că guvernul de tranziţie sau cel ce-i va urma acestuia nu mai serveşte interesele politice şi financiare ale Statelor Unite. în acea zi, Washingtonul va urla din toţi bojocii că a fost lovitură de stat, că a fost chiar genocid. Americanii sunt şmecheri, uneori cu apucături de băieţi de cartier. Ei vor şantaja Egiptul cu una din legile americane ce stipulează că se interzice Washingtonului să acorde ajutor unui guvern ajuns la putere în urma unei lovituri de stat. Faza asta, sprijiniţi fiind şi de UE, au aplicat-o-n cazul lui Băsescu, doar că românii sunt, de regulă, oameni „lasă-mă să te las”, lucru dovedit la ultimul referendum. Culmea este, oarecum şi de teamă că promisiunea arabilor, din 1948, de-a-i arunca în mare să nu se realizeze, chiar evreii, prin intermediul massmedia, i-au presat pe americani să nu renunţe la ajutorul militar pe care trebuie să-l acorde Egiptului. în caz contrar, există riscul ca egiptenii să nu mai aibă suficiente resurse militare de a controla peninsula Sinai, ceea ce va avea urmări nefaste pentru securitatea Israelului.
Poporul, prostit de foame
Americanii ştiu că ajuntându-i pe egipteni, de fapt, îi ajută pe evrei, Egiptul asigurând totuşi liniştea şi pacea în zonă, chiar dacă arabii palestinieni le mai aruncă-n cap câte o rachetă evreilor. Oricum, este suportabil, deoarece palestinienii nu au resurse financiare să le trimită pe cap evreilor, din cer, un covor de rachete, încât să nu mai rămână picior de israelit în Peninsula Arabă. Câtă vreme americanii au bani de cheltuit şi soldaţi profesionişti de trimis la moarte, nu va izbucni război în penisulă, între arabi şi evrei. Ştiţi, chiar dacă au fost învinşi de spanioli, în 1492, şi „aruncaţi în mare”, arabii funda-mentalişti nu au renunţat la… reconquista Europei. Visul a fost transmis din generaţie-n generaţie. Europenii cred că-i o glumă, dar nu este aşa. Faptul că sunt tot mai mari comunităţile de arabi, în Europa, nu dă de gândit? Un continent nu trebuie neapărat cucerit prin forţa armelor, el poate fi cucerit şi prin creşterea numărului de naşteri. Dar, deocamdată, cucerirea Europei este un vis foarte îndepărtat, pentru arabi fiind mai arzătoare existenţa evreilor în Peninsula Arabă, zonă la care se uită cu jind şi americanii, şi ruşii. Acum depinde cine va fi mai pe fază, să profite de faptul că Egiptul este în pragul falimentului economic naţional. Sar putea să fie tot americanii, prin sluga lor presupusă, FMI. Se ştie că de apucă să-ţi intre FMI-ul în ţară, e ca şi cum ţi-ar intra mortu’-n casă. Uitaţi-vă în ce hal a ajuns România. Şi încă ceva. De pe vremea lui Mubarak, guvernul de atunci negocia cu FMI-ul acordarea unui ajutor necesar de 4,8 miliarde de dolari, sumă suficientă pentru a linişti investitorii străini şi pentru a debloca ajutoarele UE, BM, BAD, de fapt împrumuturile, de fapt intrarea egiptenilor ca slugi la stăpâni numiţi Uniunea Europeană, Banca Mondială şi Banca Africană de Dezvoltare. Oricum se speră ca ajutorul acordat de către emiratele arabe să mai taie din avântul FMI-ului. Ştiţi ce condiţii a pus FMI statului egiptean pentru a-i acorda dreptul… de onoare de-a deveni colonie a Statelor Unite şi a Uniunii Europene? Să reducă, chiar să anuleze subvenţiile de stat la un număr de produse de bază şi să crească impozitele. Produsele de bază nu-s cuiele, ci pâinea şi alte produse necesare hranei omului de rând. Dacă dispare subvenţia, creşte preţul şi l-ai terminat pe omul de rând, creezi sămânţă de dezordine socială, ceea ce-i trebuie guvernului american pentru a şantaja. Cel puţin asta relatează massmedia occidentală. Dar, mărind numai impozitele, un guvern îşi taie craca de sub picioare, crescând gradul de instabilitate socială, ceea ce este pe placul americanilor care imediat vor scoate la interval tot felul de ONG-uri pentru apărarea drepturilor omului, adică ale amărâtului de popor pe care lau adus în starea ideală de sărăcie tot americanii, prin intermediul credinciosului FMI, invenţia celor ce purtau pe piept Steaua lui David. Ce ziceţi, nu seamănă oarecum cu ce se-ntâmplă-n România, unde FMI a pătruns cu complicitatea politicienilor autohtoni, nocivi pentru destinul economic al României, mai clar, nocivi pentru destinul economic al fiecărui simplu român luat în parte? Ca şi-n Egipt şi pe oriunde a pătruns FMI, destinul economic al clientelei politice nu a avut de suferit.
Dar cea mai mare parte de vină pentru ce se-ntâmplă în Egipt o au „Fraţii musulmani” şi poporul. „Fraţii musulmani” care nu au avut un program social şi economic, au avut doar un program politic plin de promisiuni, unele chiar fanteziste, cum a fost la români, anul trecut programul fantezist al Partidului Poporului – Dan Diaconescu, la care au pus mulţi botu’, fie sărăcime, fie intelectuali avizi de putere şi bani. Iar poporul egiptean este de vină fiindcă asemenea tuturor popoarelor de pe această lume, disperate la limită de scăderea nivelului de trai, îi voteză, fără discernământ, pe cei care-l aburesc cel mai bine cu promisiuni. Greşeala fiecărui popor aflat la limita disperării financiare este că nu-ntreabă sau nu ştie să-ntrebe: „Bine, este frumos ce ne promiteţi, ce ne propuneţi, dar cu ce bază, pe ce bază economică şi financiară veţi realiza ceea ce ne propuneţi? Iar dacă respectivii ar răspunde că pe bază de-mprumut sau cu ajutorul investitorilor străini, atunci poporul, decât să piardă vremea să-i asculte, mai bine s-ar duce acasă, liniştit, să doarmă fără vise… deşarte. Dar o să treacă multă apă prin albia râurilor până poporul se va deştepta. Până atunci, înghite pe nerăsuflate tot ce i se serveşte.
Ultima oră: la Cairo, s-a considerat că este bine, pentru liniştea ţării, să fie cooptaţi în guvernul provizoriu şi membrii mai moderaţi ai „Fraţilor musulmani”. Cei închişi vor continua să mediteze la rece, în condiţii… de răcoare.