Duminica Sinodului I Ecumenic

Cercetând istoria primelor veacuri creştine, constatăm că multă vreme s-a păstrat unitatea credinţei în chip desăvârşit. Sfinţii Apostoli au ascultat porunca Mântuitorului şi au răspândit adevărul Evangheliei pretutindeni, începând cu Ierusalimul, cu ludeea, Samaria, Galileea, continuând cu toată Asia Mică, Grecia, străbătând aproape toate ţinuturile lumii cunoscute până atunci, propovăduind Cuvântul şi Împărăţia lui Dumnezeu şi dovedind popoarelor prin semne şi minuni că Domnul lisus Hristos a înviat cu adevărat din mormânt şi S-a înălţat la ceruri. Nu mult după aceste timpuri frumoase, în mijlocul Bisericii s-au ivit certuri şi dezbinări, ridicându-se unii oameni rătăciţi care au semănat neghina în ogorul spiritual al Împărăţiei lui Dumnezeu, pe pământ.
Mai târziu, în unele locuri s-au ivit ereziile cele mari, arienii, nestorienii, monofiziţii, iconoclaştii şi alţii. Biserica a chemat soboruri din toată lumea, iar Sfinţii Părinţi ierarhi, sub călăuzirea Sfântului Duh, au statornicit pentru veşnicie dogmele, regulile de credinţă pe care noi, creştinii, trebuie să le mărturisim şi să le urmăm, ca să ne mântuim. Sfinţii Părinţi care s-au adunat prima dată în anul 325 la Niceea au fost în număr de 318. După ce au fost chinuiţi suferind temniţe grele de la împăraţii păgâni până la Constantin cel Mare care i-a eliberat, cei care au scăpat, mulţi cu rănile deschise pe trupurile lor, s-au prezentat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea.
Sfinţii Părinţi luminaţi însă de Duhul Sfânt dogmatizau şi combăteau arătând dumnezeirea lui Iisus Hristos şi că El este una cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Alţii dintre sfinţi le dovedeau prin semne şi minuni că Sfânta Treime este una, un singur Dumnezeu în trei feţe preaslăvit, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi trebuie să I ne închinăm. Chiar Sfântul Spiridon a luat o cărămidă în faţa lor şi le-a arătat că una este cărămida, dar în această cărămidă se află trei elemente, adică pământ, apă şi foc. Strângând cărămida în mână în faţa lor, iată o minune: a început să curgă apa în jos, focul se ridica în sus, în timp ce ţinea lutul în mână.
Toţi Sfinţii Părinţi au avut de luptat, fiecare la rândul lor cu o mulţime de eretici printre care mai de seamă au fost aceştia: Simon Vrăjitorul, Arie, Nestorie, Eutihie, Macedonie, Pir, Eunomiu, Dioscur, Apolinarie, Severian, iar mai târziu au apărut pelaghienii, iconoclaştii şi alţii. Toţi aceşti rătăciţi ai primelor veacuri au pierit, iar alţii au rămas pe linia moartă, fără nici un folos, pentru că nu L-au cunoscut pe lisus Hristos, pe care L-a trimis Tatăl.
Biserica lui Hristos pluteşte neclintită pe valurile învolburate ale acestei lumi, aşa cum odată plutea corabia lui Noe pe deasupra munţilor, ca o navă întărită de Dumnezeu. În vreme ce toate se schimbă în jurul nostru, Biserica Ortodoxă este una şi aceeaşi, propovăduind aceeaşi învăţătură mântuitoare care a fost stabilită de cei 318 Sfinţi Părinţi la Sinodul de la Niceea, pe care-i prăznuim astăzi. Acolo şi atunci s-au stabilit primele articole din Simbolul Credinţei-Crezul pe care-l rostim în Biserică. Ce tărie de credinţă şi ce statornicie au avut primii creştini. În aceste mărturisiri de credinţă, trebuie să auzim propovăduirea Apostolilor, să auzim ecoul catacombelor, să auzim strigătul triumfător al mucenicilor, să auzim şi noi glasul marilor dascăli ai Ortodoxiei. Prin acest Crez se leagă capetele adevăraţilor ucenici ai Domnului din întreaga lume, fiindcă toţi aşa trebuie să mărturisim uniţi într-un suflet şi intr-un gând.
Acum este Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, care au apărat dreapta credinţă, au dat anatema pe eretici şi au formulat Crezul ortodox. Să rămânem, deci, credincioşi Evangheliei lui Hristos şi Bisericii Ortodoxe, ai cărei fii suntem. Ea ne-a născut prin baia Botezului, ea ne-a crescut şi învăţat calea mântuirii. Să cinstim Biserica Ortodoxă care nea născut. Să cinstim pe toţi sfinţii şi icoanele lor ca cei ce sunt „prietenii Domnului” şi se roagă pentru noi la cer. Să trăim în dragoste unii cu alţii, singura cale care mai poate salva lumea de la pierzare. Să creştem copiii în iubire de Dumnezeu, că de ei depinde cel mai mult mântuirea noastră şi să păstrăm cu sfinţenie dreapta credinţă ortodoxă, fără de care nu ne putem mântui oricâte fapte bune am avea. Pr. prof.
dr. Cosmin Santi Seminarul Teologic Ortodox „Sf. loan Gură de Aur”-Târgovişte