Editorial. DRAGĂ CIPRIAN…

DRAGĂ CIPRIAN,
Urmăresc cu atenţie şi puţină îngrijorare – ca să-l citez pe omul pe care-l ridicai în slăvi cu nici un an în urmă, înainte de a-ţi vinde, metaforic vorbind, sufletul pentru o cravată roşie – postările tale de pe reţelele de socializare. Cu atenţie pentru că meseria mă obligă să stau geană pe tot ce spune, face sau scrie preşedintele unui club important al judeţului şi îngrijorare pentru că mi se pare că ai cam scăpat hăţurile.
În rândurile aşternute de tine în locul unde te simţi cel mai bine, adică pe Facebook, vorbeşti despre disperare, justiţie, dreptate, atacuri comandate. Vorbe mari, dragul meu fost amic, dar vorbe goale. Ne-am prins de multă vreme că eşti o persoană falsă, fricoasă şi capabilă să vorbească ore în şir fără să spună nimic, dar absolut nimic.
De la venirea ta în fruntea celui mai bogat şi mediatizat club din istoria recentă a sportului dâmboviţean n-ai făcut NIMIC, deşi la începutul domniei ne abureai cu promisiuni. Se vede cu ochiul liber că vrei să-ţi ascunzi impotenţa profesională în spatele unor presupuse ilegalităţi făcute de vechea conducere. Spun „presupuse” pentru că până azi, nimeni nu a dovedit că foştii şefi ai clubului ar fi comis ilegalităţi. Dacă lucrurile vor sta altfel în viitor numai Dumnezeu ştie. Şi justiţia. Dar până atunci ce ne facem că justiţia nu poate schimba rezultatele clubului în mandatul tău, care sunt cele mai slabe din istorie. De asemenea, justiţia nu văruieşte o sală de atletică grea, justiţia nu poate cumpăra echipament sportivilor legitimaţi la un club prosper, nu dă indemnizaţii de efort. Justiţia nu poate face multe, inclusiv nu-ţi poate spăla imaginea de traseist şi trădător politic şi nici nu poate opri zvonurile care spun că singurul motiv pentru care mai eşti păstrat pe acest post nu are nicio tangenţă cu competenţa ta de care şi cei pe care tu îi crezi apropiaţi s-au convins. S-au convins că nu există, să ne înţelegem.
Îţi consumi ore în şir pentru postări fluviu pe reţelele de socializare, dar uiţi să aminteşti, măcar episodic, de prezent. Continui să-ţi cauţi scuze în trecut. Aştepţi decizia justiţiei în cazul Dikeoulakos ca pe un semn divin, în speranţa că asta te va absolvi de toate greşelile manageriale pe care le-ai făcut într-un singur anişor de şefie. Nu, Ciprian, dacă decizia justiţiei îi va afecta pe foştii conducători, nu te va transforma pe tine într-un preşedinte capabil. Vei fi în continuare cel mai slab conducător din istoria clubului, care n-a făcut altceva decât să execute nişte ordine şi care nu a fost în stare să-şi impună punctul de vedere nici măcar la transferurile unor sportive.
Cu o ipocrizie greţoasă îţi închei una dintre postările de pe Facebook cu o frază prin care vrei să te pui bine cu predecesorul tău, pe omul de la care ar trebui să iei notiţe despre cum se face performanţă. Nu ţine, dragă Ciprian. Lumea ştie ce părere ai despre el şi cât de mult te macină că nu te poţi ridica la nivelul lui.
Ţi-aduci aminte când îmi spuneai că vrei să schimbi imaginea clubului? Dragul meu, ţin să te anunţ că ai reuşit. E drept, că în ignoranţa mea nu te-am întrebat şi cum vrei să o faci. Şi rău am făcut. Nu-mi închipuiam că îl vei duce atât de jos.
P.S. (cum îţi place ţie): Ştiu, vei spune că rândurile de mai sus sunt comandate de persoane care îţi doresc răul ţie şi clubului, care te vor plecat din biroul de preşedinte. Nu, Ciprian, eu nu-mi doresc să pleci pentru că niciodată nu am cerut demisii sau demiteri. Eu îmi doresc să rămâi şi să faci ceva la clubul ăsta. Orice.