Esplanada Moscheelor, locul întâlnirii cu moartea

Oficial, pentru toată lumea, conflictul dintre evrei şi arabii palestinieni are la bază o motivaţie de ordin religios. în realitate, lucrurile nu stau aşa. în realitate, arabii palestinieni îşi apără cu disperare dreptul la viaţă. Este adevărat că, la câţiva ani după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, evreii au reuşit să-şi vadă visul îndeplinit: crearea unui stat pe locul în care se afla cel din antichitatea romană, în Orientul Apropiat. Ceea ce nu ştie lumea pentru simplul motiv că majoritatea istoricilor preferă să tacă, este faptul că, deşi aveau aprobare internaţională pentru înfiinţarea statului lor, practic evreii nu aveau la dispoziţie nici cel puţin un metru pătrat de pământ liber. în zona respectivă locuiau arabii palestinieni. Şi atunci, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, palestinienii erau cea mai săracă populaţie din Orientul Apropiat. Profitând de sărăcia cronică în care se aflau, evreii i-au amăgit cu sume de bani care pentru palestinieni erau extraordinar de mari, dar pentu evrei erau, în schimb, o nimica toată, şi au început să le cumpere pământul pe care locuiau. în prima etapă, evreii le-au garantat că vor putea să continue să trăiască în locuinţele pe care le aveau, chiar dacă nu mai erau proprietarii pământului. După ce s-au mai aşezat lucrurile, în anii ’50 ai secolului trecut, juridic, evreii s-au folosit de actele de cumpărare şi le-au pretins palestinienilor să plece. Acesta este momentul care a declanşat, de fapt, conflictul dintre palestinieni şi everei. Nu ar fi fost o problemă foarte mare dacă celelalte state arabe vecine ar fi fost de acord să le dea palestinienilor pământ pe care să-şi construiască noile locuinţe.
Statul evreiesc nou creat a început să devină pentru majoritatea evreilor răspândiţi în lume un fel de pământ al făgăduinţei. Astfel, în statul nou creat au început să sosescă masiv evreii din Europa de Răsărit, din Rusia, din Occident şi chiar din Statele Unite. Guvernul evreiesc nou creat a avut neoficial un puternic sprijin financiar acordat de băncile din întraga lume, proprietate a evreilor. Odată cu trecerea timpului, din cauza permanentizării conflictului armat dintre palestinieni şi evrei, noul stat a devenit o piaţă ideală pentru industria de armament din Statele Unite şi din Occident. Cu toate acestea, conflictul permanentizat a devenit un motiv ideal pentru industria de armament, în prima fază sovieică, ulterior rusă, pentru vânzarea de armament uşor.
O altă problemă ivită, care ne duce cu gândul la teoria hitleristă a spaţiului vital, a fost cauzată de sosirea masivă de evrei care, oricât de paradoxal pare, la un moment dat nu au mai avut unde să locuiască. Din acel moment, de prin anii ’60, guvernul israelian a început să intre pe teritoriul pe care încă îl mai deţineau palestinienii, şi fără aprobarea acestora, a început să implementeze colonii. Astfel, palestinienii s-au văzut puşi în situaţia de a nu mai avea niciun fel de drepturi asupra pământului. în plus, printr-o politică abil promovată, palestinienii au început să fie intenţionat ţinuţi în cea mai cruntă sărăcie, de către guvernul israelian. Deşi s-au obţinut progrese în recunoşaterea dreptului la existenţă a palestinienilor, deşi s-a ajuns la tot felul de înţelegeri, totul s-a dovedit a fi provizoriu din cauza faptului că se ciocneau contradictoriu două popoare care, şi unul şi celălalt, se luptă cu disperare pentru un singur lucru: supravieţuirea ca naţiune. Realitatea este că spaţiul geografic, teritorial în care trăiesc cele două popoare nu este suficient. Dacă se continuă în permanenta stare de lipsă de înţelegere reciprocă, acest sapţiu va deveni aşa de insuficient încât există riscul ca, până la urmă, cele două popoare să intre într-un conflict armat sângeros şi definitiv care se va termina doar cu supravieţuirea unuia singur.
Comemorarea unui deceniu de la moartea lui Yasser Arafat, simbol naţional al luptei pentru existenţă politică a palestinienilor a declanşat un val de violenţe, începute săptămâna trecută care nu au încetat nici până în prezent. Recent, şeful diplomaţiei americane, John Kerry s-a întâlnit cu prim-ministrul israelian Beyamin Netanyahu şi cu regele Abdallah al Il-le al Iordaniei. Ultimul, paricipă la discuţii deoarece s-a ajuns într-o situaţie incredibilă: sute de familii de palestinieni au trecut graniţa şi s-au stabilit pe teritoriul Iordaniei, ivindu-se o situaţie pe de o parte hilară, pe de altă parte absurdă: nici teritoriul iordanian nu este suficient pentru a permite să trăiască pe el familiile palestiniene refugiate. Pe scurt, chiar dacă pare incredibil, pe teritoriul iordanian înghesuiala, aglomeraţia de oameni provocată de sosirea palestinienilor a devenit aşa de mare încât iordanienii îşi văd puse în pericol propriile lor mijloace de subzistenţă.
Deocamdată regele Abdallah al IIle a profitat de prezenţa lui Kerry pentru a cere statului evreiesc să înceteze cu agresiunile violente împotriva palestinienilor şi să le permită acestora să trăiască în linişte pe teritoriul israelian pentru a nu mai veni pe cel iordanian care efectiv a ajuns un stat unde înghesuiala de oameni este foarte mare, atingând un punct critic. în prezenţa regelui Iordaniei, Kerry a discutat şi cu preşedintele palestinian Mahmud Abbas care, o altă situaţie ciudată, este preşedintele unui stat inexistent care a fost recunoscut doar de un singur guvern din lume, cel suedez, ceea ce a provocat nemulţumirea evreilor.
încercând totuşi să aplaneze conflictul, primul punct care a fost discutat a fost cel de a se menţine statul quo al locurilor sfinte din Ierusalimul de Est. Problema cu locurile sfinte este următoarea: acolo există o biserică creştină, dar şi o moschee. în loc să vină liniştiţi şi calmi şi evreii şi palestinienii să se roage, ranchiuna între cele două popoare este aşa de mare încât, după două trei rugăciuni, palestinienii nu se pot abţine şi îi atacă pe evrei. Deocamdată discuţiile n-au ajuns la o înţelegere clară în ceea ce priveşte statutul paşnic al acestor locuri sfinte unde vin atât creştinii, cât şi musulmanii. Din zona Ierusalimului de Est, locul care a ajuns o adevărată bombă cu efect întârziat este Esplanada Moscheelor unde se află cea mai importantă dintre le, moscheea Al-Aqsa. Săptămâna trecută, această moschee a fost centrul unei revolte a palestinienilor care au atacat violent pe evrei. în urma conflictului potolit de armata israeliană au murit 10 persoane. Guvernul israelian se teme că moartea acestor palestinieni s-ar putea să declanşeze cea de-a treia intifadă. Esplanada Moscheelor, din 1967, cu sprijinul diplomaţiei americane, a fost plasată sub autoritatea religioasă iordaniană în speranţa că nu vor mai izbucni conflicte sângeroase. Partea proastă o reprezintă faptul că iordanienii nu au suficienţi bani pentru a plăti şi o poliţie care să se ocupe special de păstrarea liniştii pe Esplanada Moscheelor. Cei care au bani de îi învârt cu furca sunt evreii. Aceştia au profitat de situaţie şi au obţinut dreptul de a supraveghea şi de a menţine liniştea şi pacea pe esplanadă. în prima fază, prezenţa poliţiei israeliene a provocat nemulţumirea palestinienilor. Deşi nu s-a declarat oficial niciodată, arabii saudiţi au oferit şi oferă în continuare banii necesari pentru ca esplanada să fie supravegheată şi de o poliţie palestiniană. Astfel s-a ajuns în situaţia în care, când palestinienii aruncă cu pietre în evrei intervine doar poliţia israeliană. Când evreii îi iau la ciomăgeală pe palestinieni, intervine doar poliţia palestiniană. Astfel, din 1967 pe esplanadă nu a fost în realitate, niciodată linişte şi pace.
întâlnirea dintre arabii palestinieni, evrei şi şeful diplomaţiei americane a avut loc la Aman, regele irodanian acceptând să fie moderator. întâlnirea a devenit necesar de urgetă în urma unei confruntări dintre palestinienii şi soladaţii israelieni în Ierusalimul de Est unde, în cartierul Esauiya, au avut loc ciocniri între câteva zeci de palestinieni şi forţele de ordine evreieşti. Văzând că nu se potolesc lucrurile, fără să stea pe gânduri, palestinienii au smuls pietre din caldarâm şi au început să le arunce în soldaţii evrei. Nici evreii n-au stat ca proştii. Au ripostat cu grenade. Partea proastă este că în acest tip de conflicte sunt amestecaţi şi adolescenţi palestinieni. în ultimul conflict, un adolecent palestinian de 11 ani a fosr rănit la faţă de un glonte de cauciuc tras de un poliţist evreu. Alţi 16 palestinieni au fost spitalizaţi urgent deoarece prezentau arsuri pe plămâni provocate de gazele lacrimogene. Până la urmă, lucrurile au atins un punct critic din clipa în care, profitând de un moment de neatenţie din partea evreilor, un grup de tineri palestinieni au aruncat o butelie cu gaz în autobuzul poliţiei evreieşti. Deocamdată, în urma discuţiilor din capitala Iordaniei toate părţile au căzut de acord asupra unui lucru: situaţia tensionată de pe Esplanada Moscheelor nu va stinge niciodată spiritele nici în rândul evreilor, nici în rândul palestinienilor. S-a constatat că întotdeauna mereu vor exista conflicte între cele două părţi. Partea tristă este că nimeni nu vrea să vadă marele adevăr: evreii au nevoie de spaţiu pentru a construi noi aşezări în care să trăiască evreii care tot continuă să vină din lumea largă, iar palestinienii nu vor să plece şi să le cedeze pământul, coloniştilor evrei, pentru simplul fapt că statele arabe învecinate nu au posibilitatea nici geografică, nici financiară, nici chiar socială, ne referim la locuri de muncă, să-i primească pe toţi palestinienii pe care arabii, încet, pe tăcute, îi împing în afara graniţelor statului evreiesc înfiinţat pe teritoriul palestinian prin metode mai mult sau mai puţin ortodoxe.