Extemporalul zilei

Preot loan ŞTEFĂNESCU
Trăim într-un veac destul de alert. Oamenilor nu le mai ajunge timpul pentru câte ar vrea să facă. Aleargă, pun la cale afaceri, construiesc şi petrec, dar toate acestea nu le mai aduc satisfacţie. De ce? Pentru că în toată suferinţa lor fac abstracţie de Dumnezeu, nu se mai roagă Lui. Din păcate, cei mai mulţi suntem tributari aşa numitei „ativităţi exterioare”. Uităm ce-i zice Dumnezeu lui David: „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cei ce o păzesc” (Ps. 126,1).
Din nefericire sunt foarte mulţi oameni care, în această societate de consum, judecă mai mult după aparenţe şi lucrează ca şi cum izbânda unei acţiuni ar atârna în primul rând de ingenioasa lor activitate. Chiar dacă nu neagă existenţa lui Dumnezeu, fac abstracţie de El, crezând că pe pământ totul atârnă doar de noi.
Aşa se explică faptul că mulţi dintre noi şi-au stricat viaţa şi au devenit, din oameni, neoameni. Nu e vinovat Dumnezeu pentru asta!
Dumnezeu nu numai că ne-a creat buni, dar ne şi preţuieşte. El ne preţuieşte cu atât mai mult cu cât noi îl iubim sincer pe El şi-n această viaţă punem în valoare darurile cu care ne-a înzestrat pe fiecare în parte, potrivit preaştiinţei Sale.
Deci, orice om şi orice problemă legată de binele real al vieţii omului este ascultată de Dumnezeu şi împlinită de El în colaborare cu voinţa omului, pentru că Dumnezeu este iubire. Sunt atâtea dovezi ale prezenţei Lui în lume, că totul, absolut totul, se mişcă şi se împlineşte potrivit atotprezenţei şi atotpurtării Sale de grijă.
Când crezi cu adevărat în Dumnezeu, atunci înlături orice îndoială. Accept credinţa în Dumnezeu fără nicio rezervă şi o mărturisesc cu convingere: „Cred întru Unul Dumnezeu…”, deşi în această viaţă mă confrunt cu moartea, cu suferinţa, cu nedreptăţile, cu crimele, cu sadismul şi cu altele.
Cred că necazurile, lipsurile, bolile, primejdiile… nu vin asupra noastră din voinţa lui Dumnezeu, pentru că El este bun. Ori aceste stări nedorite sunt rele şi răul nu poate veni de la Dumnezeu, ci de la noi oamenii, din voinţa noastră rea, din prea multe şi grelele noastre păcate.
în atâtea zone ale ţării noastre au fost tornade, ploi năpraznice cu grindină, care ne-au îngrozit numai văzându-le. Vai de cei peste care au căzut! Trăind aceste primejdii, mă întreb, câţi dintre cei încercaţi au încercat să-L mai înjure pe Dumnezeu? Câte calamităţi încă trebuie să mai vină peste noi pentru a ne îngrozi, ca să punem capăt păcatelor?
Oameni buni! Când ne vom trezi? Când vom pune capăt nepăsării care ne stăpâneşte?
Nu mai spuneţi că Dumnezeu ne pedepseşte! Noi singuri ne pedepsim. Biciul păcatelor şi al patimilor cu care ne batem noi înşine este foarte aspru şi ne produce răni adânci.
Dar unde de e credinţa, unde ne e căinţa, unde ne este dorinţa horătâtă de a ne îndrepta? De ce nu ne rugăm Milostivului Dumnezeu ca să se îndure spre noi, să ne ierte şi să ne slăvească?
Fără Dumnezeu şi fără rugăciune, oricâte am realiza, nu putem merge mai departe. Fără credinţă, lumea nu le poate oferi siguranţă şi fericire oamenilor. Nu le poate garanta că nu se vor prăbuşi toate cele realizate de ei fără rugăciune. _Aşa că, omule de azi, oricine ai fi, roagă-L pe Dumnezeu să nu te lase să greşeşti şi să păstrezi dreapta credinţă; roagă-te să te ajute să fii bun, mai ales când întâlneşti răutatea; roagă-te să te ajute să-ţi păstrezi cumpătul în situaţii de prigonire şi strâmtorare şi să nu faci nimic fără să ceri binecuvântarea lui Dumnezeu.
Foarte des afirmăm despre lumea în care trăim, pe bună dreptate, că este o lume în care „răul” zburdă în voie, uitând că noi înşine facem parte din această lume şi contribuim, zi de zi, la ridicarea răului la rang de virtute socială.
Suntem ca elevul nemulţumit de nota primită din partea profesorului, şi nu de extemporalul pe care l-a scris el însuşi.
Să ne verificăm, dar, fiecare „extemporarul” zilnic, pe care îl scriem cu faptele noastre, şi să vedem cât merităm. Atenţie însă, profesorul care pune nota este Dumnezeu! Şi notele sunt cam mici…!?