Forţă de muncă nepregătită, dar mai scumpă

Ca urmare directă a creşterii salariilor în sistemul bugetar, fără un suport real în ce priveşte creşterea eficienţei, în trimestrul II 2018 costul orar al forţei de muncă în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare a înregistrat o rată de creştere de 9,3% faţă de trimestrul I şi de 15,6% faţă de acelaşi trimestru al anului anterior. Statisticile oficiale arată că, faţă de trimestrul I 2018, costul orar al forţei de muncă a crescut în toate activităţile economice, cele mai semnificative creşteri fiind înregistrate în industria extractivă (20,47%), în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (19,63%) şi în intermedieri financiare şi asigurări (19,09%)”.
La polul opus, cele mai mici creşteri ale costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) au avut loc în construcţii (2,35%) şi în activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (3,14%). În sectorul bugetar s-au înregistrat creşteri ale costului orar al forţei de muncă ca urmare a aplicării prevederilor legale pentru personalul plătit din fonduri publice, astfel: în sănătate şi asistenţă socială cu 21,19%, în învăţământ cu 13,55% şi în administraţie publică cu 5,82%. În trimestrul II 2018, creşterea faţă de trimestrul anterior (pentru indicii în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) a componentei privind cheltuielile directe (salariale) cu forţa de muncă a fost de 9,35%, iar cea a cheltuielilor indirecte (non-salariale) de 9,66%. Cu alte cuvinte, creşterea salariilor în sistemul bugetar, fără o schimbare în bine la nivelul eficienţei administraţiei, a atras şi o scumpire a forţei de muncă în economia reală, fără a se putea vorbi şi despre o creştere pe măsură a productivităţii muncii.