Fotbalul turbaţilor

Le dăm o veste bună iubitorilor de fotbal judeţean combinat, ca să nu moară de plictiseală spectatorii, cu splendide cotonogeli între rataţii care au ifose de vedete sportive, noaptea visându-se Maradona sau Ronaldo ori, Doamne fereşte, Dobrin, iar ziua, pe teren, crezându-se Bruce Lee. Desigur, nu putem contesta legendarul simţ al dreptăţii, caracteristic ţăranului dâmboviţean, dar nu putem remarca că, uneori, acest simţ profund justiţiar este cam exagerat.
Cele mai savuroase şi originale cafteli au loc în Liga a V-a şi a VI-a, cunoscute şi sub denumirea de Onoare, deşi mai bine s-ar potrivi Dezonoare, şi respectiv Promoţie, deşi mai indicat ar fi titulatura de Promovarea cu succes a violenţei sau, şi mai bine ar fi să se spună, Promovarea ierbivorelor ori a cim-pazeilor în călduri.
Oricum, trebuie să remarcă cu plăcere că mass media, zisă obiectivă şi profesionistă, dă dovadă de o abordare a fenomenului violenţei pe stadioanele săteşti, de regulă populate, în teren şi în tribune, acestea din urmă dacă există, deci dă dovadă de o radiografiere analitică ce nu depăşeşte profunzimea de gândire, luată împreună, a batracienilor şi palmipedelor.
„Măruntele” violente incidente din (dez)Onoare
Deci, după „crosurile” încinse de pasiuni penibile, uneori, pasiunile fiind stimulate din plin şi de consumul băuturilor „răcoritoare” neacidulate, scurse din cazan, deci, după incidente indezirabile din teren sau din preajma acestuia, din sezonul competiţional trecut, când toată lume alfabetizată sau nu a fotbalului local credea că în ligile inferioare şi la propriu şi la figurat va fi un armistiţiu, definitiv şi de nezdruncinat, între golanii sportului rege şi spectatori, în fine, când lumea civilizată a fotbalului trăia cu această speranţă, de multe ori doar un vis nerealizabil, trosc, a picat peste noi, mai ceva ca un uragan, ştirea violenţei ce a izbucnit la meciul dintre Săcuieni şi Ulmi II.
Un meci cu fotbalişti prea nervoşi
Din câte ştiu, Ulmi este o localitate semi rurală, semi urbană, la doi paşi de Târgovişte, dar, dacă iei ca criteriu comportamentul fotbaliştilor, Ulmi este o localitate cu o populaţie exclusiv arboricolă, a cărui unică procupare intelectuală este… perpetuarea speciei. Din cât s-a relatat în presa locală, se pare că doi fotbalişti din Ulmi au sărit pe unul al echipei din Săcuieni. Asta a fost de ajuns ca lucrurile să degenereze. Deoarece locuitorii satelor româneşti, indiferent de etnie, au un dezvoltat instinc de haită turbată, desigură, au sărit cu toţii la bătaie. Să nu uităm că românii şi romi au un dezvoltat simţ al „justiţiei” şi dărniciei. în consecinţă, nici arbitrul nu a scăpat de agresarea, din fericire, doar verbală, raportul acestuia ajungând rapid… cofetti.
Se pare că violenţa de care au dat dovadă oaspeţii a fost aşa de mare, încât, se spune, unii fotbalişti şi-au luat iute legitimaţiile, anunţând că au de gând să renunţe la fotbal, nevrând să-şi petreacă zilele prin spitale sau, Doamne fereşte, la… morgă, fiindcă nu poţi să ştii cum te loveşte, pe teren, un adversar sau un spectator cu… creierul redus la dimensiunea unei seminţe de floarea soarelui. în fine, se zice că, pentru potolirea conflictului, s-au chemat ajutoare. Aşa o fi.
Mâncătorii de seminţe
în concluzie, chiar dacă supăr, trebuie să spun că, iarăşi, o parte din mass media locală, pentru incidentul nesportiv de la Săcuieni, a dat vina tot pe conducerea fotbalului dâmboviţean. îmi permit să atrag atenţia că cei doi mari vinovaţi pentru comportamentul violent, fizic sau verbal, de pe terenurile de fotbal sau din tribune nu este conducerea, ci familiile fotbaliştilor, plus sistemul de învăţământ. De ce spun învăţământ? Deoarece, orice profesor, indiferent de materia pe care o predă, trebuie să se gândească că, în primul rând, dacă familia uită, el, ca profesor trebuie să ia în calcul că elevul poate ajunge inginer, medic, avocat sau cerşetor, dar înainte de toate trebuie să ajungă… om. Ori aceasta nu se poate decât prin educaţie. Dacă familia nu-i face copilului, adolescentului educaţie, şcoala trebuie. Desigur, la aceşti doi factori, să nu uităm să adăugăm chiar societatea, în ansamblul ei, dar, dacă ai o societate numai de mâncători de seminţe şi de scuipători de coji de seminţe, atunci, trebuie să tăcem şi să înghiţim toate formele de violenţă.
Şi încă un aspect: nu vă de ce trebuie ca, în viziunea mass media desigur, să se ocupe de incidentele de pe terenurile săteşti de fotbal doar conducerea la nivel de judeţ. Poliţia din comunele respective, ce face? Jandarmeria, ce face? Nu ştiu de ce, dar am impresia că doarme. Mi s-a spus că poliţia şi jandarmeria vine doar dacă este chemată. Dar, poliţia şi jandarmeria nu se gândeşte că este posibil că, până vine, toţi, spectatori şi fotbalişti, să plece cu ambulanţa. Nu dorim aşa ceva, dar mai şti! Corect, dar mai există corectitudine şi dăruire pentru ordine şi discipliă, în această ţară? -corect ar fi ca, indiferent cum evoluează un meci de fotbal, spre atitudine calmă sau spre violenţă, la faţa locului să fie prezenţi cel puţin doi poliţişti şi un jandarm. Asta i-ar ajuta să mai dea jos din burtă, pe unii, dar, atenţie, nu poliţişti şi jandarmi de pension, ci poliţişti şi jandarmi care să nu stea prea mult de vorbă cu golanii fotbalului sătesc, poliţişti şi jandarmi care să-i imobilizeze rapid. Nu cred că ceea sugerez este fantezist, dar, cum se spune, eu scriu, iar ceilaţi fac tot ce au învăţat să facă: adică nimic.