- CONSTANTIN MANOLESCU (HYSPANICUL: COCO!): UN BRÂNCOVEAN-POET, TRAGIC ASCET – imanent, ca Tâl-HARUL Villon ce zace-n prtotoROMÂNUL: ION-ION! La El vor veni veşnic CERBII / ca La DRAGOSTEA IERBII!…
El s-a ivit de-aşa pre Valea-Văii Voievozale
oare (?!) să le STEA hungro-otomanilor în Cale
De la Călăraşi, pi gios: prin Drum fără Pulbere
pe Ţarini-Voievodale
şi cu DEALU şi cu VALE
o, direct di VAL-de-Dunăre limpide-tulbure
o, direct aiciu pe PLAI DOMNESC
din os de peşte di la un Cot DUNĂRESC!…
să ne lyricize-divin DRAGOSTEA IERBII:
să mai auzim cu prin EA: EMINESCU-şi mânuie Cerbii!…
Şi-a mai putut să ne scrie şi iară scrie
vai, negru pe-alb p-un ghemotoc-filă de hârtie
un Răvaş precum de la Dumnezeu – de la Mântuitorul IISUS
că-n „În Piaţa Târgoviştei, lângă Poarta de Sus
se-nalţă o spânzurătoare;
CETATEA e plină de călugări,
Pistruile Evului Mediu,
CETATEA e plină de măjile
trase de şase grifoni,
De căruţe pline de rodii.
Dăruieşte-te Tâl-Harului, dăruieşte-te:
Te voi plânge ca pe-o Iubită Moartă,
Îi voi face-un Altar –
Ia Tâl-Harul, acum, de Vecie,
Doar aşa Voievodu-o să-l ierte.
DOAMNE, dacă-n ION
Zace HARUL
care zace-n TâlHARUL
VILLON?!… „
Ş-acest MANOLI-Constantin ne mai face într-un final de Poemă: CÂNTEC DE PACE: „Fie PLANETA curată,
Fără bombe, OAMENII FRAŢI,
să aibă PLANETA ALBASTRĂ Mai mulţi POEŢI ca SOLDAŢI”.
E o Umbră-SECUNDĂ ÎNTRE DOUă PRIMEJDII de-Ascet
cum ale Poeţilor VĂCĂREŞTI între Cuvinte şi TESTAMENT: imanent
cu ziceri-vechi de verbi şi substantivi de Monastir-Creştin:
De-Acest Manoli-Constantin Ca Brâncovean sfârşit întru Mărit Chin!… - TEODOR NICOLIN (LIBERALUL: ROMANTIC-EPI-GRAMĂ!)
UN SCRIITOR-har ACID-LUCID, MARE EGAL cu SINE ş-avertizor-subtil în TIMPUL LITERAR care mai VINE… (!)
Ş-avem, ne mai aduc cele umbre-ii Solii:
(parc’ din stihurile LUI din: LAMURA BOLII!)
un Crai-POET ce-a fraternizat cu Cuvântul: Chin:
de-aice poate şi unu-i dintre nume: NICOLIN! –
dar mult de tot şi alior cu: intraductibilul nost’ Dor:
sustras preDureros dintru-i liturgicul: TEODOR!
Aşadară: Adunate-n corpuscu-şi de-nfirescu-destin:
O, pare’ că brăzdează aerul şi-l îngerind: TEODOR NICOLIN!
Întru istorioare literare: cu rară empatie avid se-mparte:
Cum de Camil Petrescu „LA HELIAD”, G. Dobrescu şi-alte ci Arte!
Cetatea-Natală iubindu iubindu-şi-O ca pe-O sublimă STEA STEA:
Şi-a-nCromizat-O-n: PERIPLU TÂRGOVIŞTEAN, TÂRGOVIŞTEA MEA!…
Parcă venind din Sumer-Ghilgameş-Enchidu şi UR-UKU:
prin ASUL DE TREFLĂ, PERPETUUM-MOBILE la dacice-ii ne-a-eflorat: tom-Haiku!…
Deşi impozant şi mereu fiind cel prea de-egalul SINE:
(şi la un Lichior-şi cu POETUL-GRIGORE: îmi Amintesc prea bine!)
dintru a SA Bună-Menire cu DOMNUL ner-a lăsat: POEMELE-CREŞTINE!
şi – desigur: din pur-educator şi iubitor de COPII-OM-ŞCOALĂ!…
Fiind: în stil-UNIC-EPIGRAMIST dar şi Hystrioric OM de TEATRU:
ne-a Ev – în Tipărit: DREPT la ŢINTĂ şi Ariadnicul: FIRUL în PATRU!…
Iată cum din Lamura Boliibea Toată otrăvită – OTRAVA –
voluptos spre a-şi împlini Poetul Moartea SLAVA (suava?!):
„Noi suntem cei bolnavi
De Soare şi de Vis
şi căutăm sub Vers:
Pierdutul PARADIS.
VISAREA care-mbată În SÂNGE ne-a pătruns: De-atunci ne-a fost de-AJUNS. (?!) Cei care NU au BOALA: Beau VIAŢA ş-apoi MOR.
NOI bem din FILTRUL MORŢII Ş-o depăşim, în ZBOR”.
O, ce Mare LIRIC, pilon-Ax al Şcolii Literare-TÂRGE: lâng’ epic – Radu Petrescu: TARGA Literară adună-strânge!… E-UN BEETHOVEN: TEMPERAT de TEMP: (un serenist:
şi totuşi: TRIST!)
In fiece-i SON-Vers: Lăsat LUMII-ACESTE!… Pe carele A O IUBIT-O!… O Eminescă Srenitate Şi numai Simţire-Înalte
străbat fiecei Vers-Univers sub Pana-i Lyrizat
Şi-n ELIADA, OVIDIU, BEETHOVEN-DOIIRI
Mândru-ROMANTIC în RUINELE TÂRGOVIŞTEI vi-L LAS –
să aibă generaţii-posteritate grijă şi loc de Spirit-Popas:
„Frumos ruinele dormeau
visând corone şi hlaamide
PRESTIGIUL LOR DE PIRAMIDE.
Pe vârful ascuţit de Turlă
profil de Pajură domină
ş-aşteaptă maiestuos o surlă
să-nvie GLORII de sub Tină.
Un CLOPOT bate diinspre DEAL
şi-un GLAS VALAH aeru-mbracă
cu rezonanţe în ARDEAL
ca un ECOU din vreme DACĂ.
Un verdde-violet le prinde
Jur-împrejuru-LE cunună
din stinsul IERI un AZI se-aprinde
REÎNVIIND FALA STRĂBUNĂ!” / Pură-stră-StrăBUNĂ:
- UN ASEMENEA scriitor-Poet: NU POATE DECÂT STRĂLUCIND S-APUNĂ!… 14. ION VRĂBIESCU (CRAI-NEGRU!):
POETUL-CRAI înLăcrimat-stampat sub două Coordonate preDestinate: DUMNEZEU şi EMINESCU! şi încercarea e: a-şi fi sieşi Profetul Său!…
S-a mai fostu-a peTrecut prin CETATEA cu TURNul -TURN:
Un OM: DASCĂL şi POET-GENIAL cu verb Badian-TACITURN!
CRAI-NEGRU, NEGRU-CRAI, O VAI:
prezămislit dintr-al Vălenilor-Dâmboviţei – PLAI! –
să poarte prin Târgoviştea-Voievodală, în Chip Sfâtnic-FIRESCU:
mereu cuSine, subraţ: două izvoare-LUMI: BIBLIA şi EMINESCU!
şi răspundea metafizic vocabulei – ECO simplu: ION VRĂBIESCU…
şcolit pre-Epistorarele Necşene-Axe CâmpuLUNG-GENE:
s-a de(s)Compozit ca Poetit-Damnat: canon de Peşti şi CurcuBEU –
discret-precaut în Cerţile-Iubiri pre LUT şi DUMNEZEU
iată-L: „Mi-am spălat Faţa cu Sângele MEU
şi-am strigat:
Doamne, Doamne, ai măsluit MĂSURA,
DUREREA E MAI LARGă DECÂT SUFLETUL MEU,
mai dă-mi Suflet, ori ia-mi din Durere,
căci, Doamne, FLACĂRA mi se pare prea mică,
apa prea puţin adâncă,
LUMINA prea fără aripi;
SIMT că un ŞARPE e mai fericit decât MINE,
când îşi TÂRĂŞTE DESTINUL.
Dă-mi, Doamne, Cenuşă
să presar peste Petalele Tale
să NU le mai SIMT FRUMUSEŢEA.
Dă-mi, Doamne, Puterea
să ajung ASFINŢITUL odată cu SOARELE MEU,
şi lasă-mi spinarea în MÂNDRA LUMINĂ
de TRUDĂ să cadă, iar NU de DURERE”.
Fiindu-şi dintru a lui Petre Ţuţea Metafizică-UŞă:
El cere spasModic AtotCreiatorului: Multă-Cenuşă! –
E-UN: Ludic-lex, dar c-o Transcendentă-LIRă: nonJucăuşă!
Îşi cântă Muscelele (din cari derivă Câmpia-Târgovişte-Înaltă)
în cele NELINIŞTI PATRIAR-HALE, parc’ dintr-o LUME-ALTĂ:
dar într-un CHIP de postModern-Semănătorist:
(şi totuşi trist, fizic-Poetul nostru: iremediabil TRIST!)
„Lejere de durere, tac fructele-n Muscele
Îşi varsă Focul roşu prin coaja voluptoasă
Şi curge Cântul Liber din Porţile de Stele,
Iar Cerul casc-Albastru: Poveştile-de-ACASĂ!”
Şi tot vede-scrie-n POEZIE-n POEZIE:
barbierne Linii-Cercuri, gravă-GeomeTRIE!…
NU SE DES MINTE: E-o sintez’a: TURNU-de-CHINDIE:
Umbra cari pe Cetate post-ROMATIC o s-o-nvie: Re-Învie!…
Căci ELU neDOINIT-DOINIT ca UN Apostoli-EREMIT-POETIT
cum e să trăieşti natur-filosofalice fiori dar cât de dureros s-a fost A FI să MORI: căci: Acesta-i OMUL pre Pământ:
Nici măcar cât FRUNZA-n Vânt!… P.S. Aievea: EU îl mai văd ş-acum: Boala-Asuma-Asumată:
aplecându-se incert-suav: să-şi mai adune o CASTANĂ imaculată…
ERA-eram pe Bulevardul Lor:
al Acelor: al CastaniLOR
şi mai-ERA-eram şi dup’o Ploaie cum NU mai fusese-n Târg, o: Niciodată şi poate că de’ aceea-mi pare: ION-PIUATIAN: „Trăsneşte AMINTIREA ca o Castană Coaptă!” – Şi-n Rândul Celebru ce s-a fost odată!… Consună Amintirea Aceasta: mie antumă -o, din Opera Ta: vaie, întreaga Postumă!…
(urmare în pagina 6) ION ION (SAN-SCRITUL ORTODOX!): - POETUL cu Mottol pre CARTE/CARTE APARTE: / „Ultram bibis? Aquam an undam?” –
- TraduiSiris:: „Tu ce bei? Apa sau Valul?” / Doamne, dar ude-s azi: Şi Călereţul? Şi Calul? –
- / Doară-s: Umbre? SumBRE?!…
- Bate LUMINA, mamă, bate-o pe Ulicioara –
- o, spre a se ivi din Băneştii-dr-Sălcioara:
- alt POET-întâlhărit de vremi-precum: Villon:
- înScris pre LUT: aşijderea pe CER: ION ION!
- şi-n ŢARA DACO-ROMÂNă: ŢARA lui – e IUBITU:
- Şi-a „semănătorit” visele ordind Acarele-n GARA-TITU! –
- pe unde risipea DORINŢE – printre Linii de Bossul-Liric
- ţâşnind din CĂŢELUL PĂMÂNTULUI Absolutul frust-oniric
- pân’ La Juma de Secol şi-un An – într-al 51-lea AN:
- ascundea POEZIA-n „visul Pietrei” şi-ntr-un Ciob-DiaFan!…
- Doarr cinci – Poeme i-au tipărit cinci Reviste-de-Porţelan
- pe restul le-a cioplit-Brâncuşian: preInfinit-Brâncuşian!
- „Poetul Morţii”: Ivanenscentu Cezar îl vede: Original-Bizar
- marginalizat de comunişti, anesteziat de Demo-Capitalişti
- Zic: UN POET întru carele plânge Ne-Dreptatea din Ochii-Trişti!
- Nativei ziceri – Liryce, o, Cerber-Paznic, magic-Amfitrion –
- i-a fost de HAR şi Hărezit acestui pre-Damnat-POET: ION ION:
- „DORINŢA: N-aş vrea să fiu Exupery, nici AVION,
- aş vrea să fiu PăDURE;
- decât Văpaia Focului:
- mai Bine: APĂ;
- să fiu o Lungă Dimineaţă
- în care Floarea să-şi deschidă
- COROLA: precum ETERNITATEA;
- aş vrea să fiu Uzină fabricând garoafe,
- perpetuu Vise-n Alb, sau Jocuri Serioase;
- O LEGE: NU cerând noi oameni în tranşee,
- ci Voluntari pe Cosmodroame –
- O, dac-aş Fi: O Bombă cu Confetti!”
- Şi L-au explodat după Gratii-de-Fier-forjat-Fier
- Alături de Gury-Diculescu: ş-astăzi ca Două Umbre: Dreptate cer! (?)
- Şi-odată de Acolo ieşit, ca Lyric-spăşit-firescu:
- purcede direct la Lectorul-Mentor: Poetul-Frate: Mircea Drăgănescu!
- Ş-această „subtil-subtilă” bolş-roş-dispariţie
- e pentru că ION – POETUL şi-afişa la în curs Apariţie:
- a) MEMORIA COLECTIVĂ – versuri anticomuniste! (TRISTE!)
- b) POARTA VERDE – versuri de Dunăre – Sf. Gheorghe (BĂGAŢI-L sub LEGHE!)
- c) SAREA PĂMÂNTULUI – versuri despre Ţăranul-Român! (La ZDUP-în!)
- d) ARDE PALATUL, roman (şi-a Ars: dar s-a fost: CALUL TROIAN!) Şi cându s-a SĂVÂRŞIT s-au pus-Zăpezi:
- ca Îngerii-Domnului în cete-Livezi!
- şi printru Ele: Noi: Eu şi romancierul IOAN-Vişan-la Cerescu:
- l-au mai dus: revoluţionarul Titi-Ionescu, poheţii: Ion-Vale şi Frate Mircea Drăgănescu!
- din Casa’ Veche-n Casa a’ Nouă-n: Casa Eternă: O GROAPĂ:
- Poetul Acesta de Carne şi Oase, de Aer-Foc, de Lut: dar „mai bine APĂ!”…
- Poetul cel Adeărat e-n Groapa-Asta
- Cum a răspuns şi dup’ ce şi-a ispăşit Năpasta:
- (o, ca-n: Caragialistica: Năpasta!?)
- ION, cum e la OCNă, ION? Haide, zi-ne!
- O, BogdaProste de-ntrebat: E BINEEE! Şi-ar mai fi de adăugat-desemnat -pentru a-L liriza în chip-duh pur-curat:
- că şi-a iubit Cetatea (UR!) – TÂRGOVIŞTE Fix -precum, iatu-O aici pre-a SA BUCOVINĂ FELIX: „SCRIU în Marmura Versului acum despre acel Petec-de-Lume: a căruia Lăţime
- NU se poate compara cu ÎNALTUL
- COLOANELOR dăltuite cu Paloş,
- şlefuite cu Muzică şi Poezie:
- de la Ştefan-de-Moldova,
- Ciprian-de-ROMÂNIA
- şi EMINESCU-de-TERRA”. (!?… )
- IONule: facă-Se cum Ţi-i Vrerea!
- Şi printru Cerurile-Domnului: Puterea!…
- NICOLAE NEAGU (DOCTOR-Lyricum!): UN POET-EUROPENITATE, SUAV-REBEL: Unde-i este UMANITATEA premiul-meritat: NOBEL?!…
- Heio: Prin Tineo: Bizară-Cetate:
- Şi-a croit Drum UN POET de peste-poate!
- UN POET FRUMOS-Nebun cu Lyră-Totală:
- parcă rupt tot rin Rama Paradisiac-Astrală!
- A plâns şi Clipa când şi-a Trecere Styx-PRAGU:
- PLeyade-înmărmuriră când Eco-L reVerbă: NICOLAE NEAGU!…
- arhitect-Maestru-n e-Formule-Poem:
- de cari şi Titanii-Artei prind de se tem!…
- Tempeste-Metafore.s Scrierile-Aceste:
- Un Cer din Teluric, Un Vulcan din Celeste!…
- Doctor de Vieţi, Demiurg în Poetică:
- Hei: unde Ţi-l aşezi, Tuo: Cetate Evă-Mitică?!…
- Vine de unde-Ţi vin şi Zeul Pann de Gheorghe-Zamfir:
- Petreşti – vatră de Geniu-ţi inspir – şi Eu nu mă mai mir!…
- În: Doi, SOMNUL HIBERNALE SUVENIRE-i Lyrism izvod-delir!
- Meditativele-istorice sunt Muzee-Stampe ce resorb:;
vremi ancestrale, imagini-Luminoase din tot Trecutul-ORB!… Erotica-i de Clasă-Eminescă; ludică, livrescă, mimescă-Mite: precum ‘ntr-această pretexct-rugă din SUVENIRE: „nu mă promite”: „Acum / când toate lucrurile incredibile / (altfel incredibile decât iubirea ta) ! se mărturisesc ca o ploaie absurdă, / acum / când până şi mersul devine o problemă de-ncredere / tot atât cât şi acea a slăbănogului din Capernaum, / acum / mai zic / când din aceste averse barbare / experienţa alte ierbi se înspică, / NU MĂ PROMITE MORŢII_ TUTELARE / lucrându-mă cu viermuită FRICă, / nu mă promite nimănui /vreau să spun / ÎMI APARŢIN / mai mult decât gura-minciunii, /priveşte, mai bine, cum NU de tot seceraţi / şi, vai, NU mă / omor după Istorioare, / Povestea noastră postumă / e, dragă, o altă-ncercare”. În fine-i NEAGU NICOLAE: Poet-scrib-prolific Balzac altCHIMIC:
- Primeşte-L CETATE: i-un NEG-Floare-Liră pe lâng’ TURN de CHINDIE…
Aici mi se-ncheie Peryplu-Liric Nebun
prin Istorica-Literara Cetate cu Chindicul-Turn!
Dar mai sunt Umbre-Lire-n Pământ şi-n Ceruri
Next-Generaţii: poa’ DiscoveyVoi: Noi Giuvaeruri –
NOI: Cu toţii Zis-am când până şi Vremii Pielea-i e Zbârcită:
Culcat pe-aste Ruine, sub care adâncită (RE-CITITĂ?!)
E Gloria străbună şi Umbra de Eroi (alţi NOI?!)
Poetul în Cetate prin Vremea mult grăbită (dar: neZorită!)
Ritmează un „Adio” ajuns parcă la noi!… (pe când şi pe: LA VOI?!)
Dar fie UN ADIO ce-l datorează oricare fiinţă-Creatură:
TÂRGOVIŞTEI: nu fie Niciodată-ADIO ŢIE: Istorie-Literatură!…
(S-ar fi: Păcat şi, Doamne, ne-neSârşită URĂ?!) – ! - Ca-n EMINESC’: În Calea Timpilor Ce Vin de-adură zic: fie IUBIRE făr’ de MĂSURĂ!…
