George Geacăr zoom. gaura de vierme

praful stelar scânceşte
patru vrăbii zgâriară cerul
ca ghearele uriaşului mi s-a părut
un semn mi s-a părut
că trebuie să umblu
la fabrica de lirism
noi prietene eu şi cu tine noi nu ne lamentăm noi tăcem dracului din gură noi turnăm la cazan punem foc şi-aşteptăm să picure alambicul fabrica de lirism
dacă vrem să descriem seara aceasta noi chiar o descriem şi dacă nu e seară nici o problemă o inventăm.
noi prietene ştim că stăm prost neuronii
făcuţi praf se vor disipa
în praful stelar. ce pot eu face?
să las focul mai încet
să picure lirism curat? prietene?
uriaşul a crăpat cerul cu ghearele
şi praful stelar trece dintr-o parte în alta
atât de-nguste sunt fantele-ncât materia se simte pe sine însăşi. simte durere. simte durere şi scânceşte
după-amiază cu motan
pet stă pe marginea ferestrei el are patru luni şi n-a mai văzut niciodată
garaje de tablă iarbă verde şi roşie
platou de ciment vrăbii fără metafizică
n-a mai auzit ţipete de copii răsfrângându-se-n blocuri
n-a mai simţit aerul o gămadă de aer
în sus şi în jos
toate astea pentru pet sunt noi
îşi umflă plămânii îi tremură picioarele de trei ori a coborât pe calorifer şi-a revenit. poţi să laşi toate astea?
mie mi-e lehamite de atâta
limbaj în libertate
atâta conotaţie în vid
din revista pe care mâna o lasă deoparte.
particip alături de pet
la aventură. suflete fără coajă.
ce motocei ce cotloane prin cărţi
prin bibliotecă prin noptiere
ce ascunzişuri printre obiecte absurde
doi bani nu mai fac
acum
când dac-ar face un pas după vrăbii pauză de dres vocea
în sertarul noptierei: un portofel
gol-goluţ o lanternă-creion pixuri
vagi şi stilouri cărţi de joc
baterii chinezeşti piuliţe un ceas
dezamăgit papiote color
o agendă de telefoane mărţişoare
felicitări de 1 martie şi 8 martie
agrafe un fluier de plastic un ecuson
moştenirea văcăreştilor o numărătoare
cu bile de plastic un sarafan
de păpuşă o sticluţă
în care a fost ceva dar nu mai e
nimic o legitimaţie de ziarist
două-trei manuscrise
nişte nasturi şi în sfârşit
fotografii nişte fotografii de care uitasem
gen eu sunt ăsta?
care m-au îngheţat
de teama retroactivă că expresia
din ele ar fi putut să impresioneze cumva
cortexul să devină program
de poet de provincie
sentimental genial
vanitos complexat
ar trebui să urmez
o terapie fotografică să mă exfoliez
până la măduvă însă
ar fi o nebunie
când am pix şi carneţel
cu care merg spre esenţe imagine
cu imagine dau de-o parte
şi poem cu poem
un viitor producător de trecut
o entitate virtuală
care naşte folii de concret imuabil
hm după-amiază de noiembrie
lumea e greu de văzut creierul e greu de ţinut treaz în lumea reală casele au pereţi galbeni castanii frunze galbene căci e noiembrie
mi se cere să merg încoace şi încolo în lumea reală
care mă interesează de fapt atât de puţin ţin ochii deschişi din ce în ce mai greu tot trebuie
şi trebuie să vorbesc cu tot felul de inşi
trebuie să-i ascult
terorizat de steaguri galbene
de casele galbene de frunzele galbene
căci e noiembrie
nu mă opri pe trotuar nu mă întreba nimic n-am nimic de spus
stai acolo în vis în orice vis
al orişicui ar fi visul
e mult mai bine. priveşte
încremenit
lumea galbenă prin geam de lacrimi gata s-o termini căci e noiembrie
brânza lui philippide
după cum plutesc cerşetorii pe străzi bănuiesc că vine toamna după cum mă ridică aerul de la asfalt mă simt inspirat
lângă zid
un bărbat aplecat peste blidul de plastic
cu brânză şi roşii. dinţii
împrăştie zeama în aerul pur.
ochii înflăcăraţi. limba bâjbâie
prin părul din barbă după seminţe
după sfărâmături imaculate de brânză
vibraţia zguduie trupul
hrănit cu brânză şi roşii. extaz
în carnea ascetică. răvăşire
în aerul pe care-l respir
Reproduceri: Pablo Picasso (1881 -1973), pictor spaniol postimpresionist şi cubist
Pagină realizată şi tehnoredactată de Mircea Cotârţă