Grăbiţi spre autodistrugere

Preot loan ŞTEFĂNESCU_
Ne spune Sf. Evanghelie că Maria şi-a ales partea cea bună care nu se va lua de la ea.
Epoca în care trăim este tocmai o epocă în care partea cea bună se tot smulge de la noi. Am învăţat de la „înţelepţii” lumii că Dumnezeu nu există. Am fost sub regimul comunist care a interzis pe Dumnezeu şi adevărata lui cinstire. Şi astăzi adevărata cinstire a lui Dumnezeu este prigonită în lumea întreagă.
Dar iată că Domnul zice Martei că sora sa Maria a ales partea cea bună care nu se va lua de la ea. Nu este om, nu este sol, nu este înger cel care spune asta, ci este însuşi Dumnezeu Cuvîntul. Şi dacă Dumnezeu zice asta, atunci putem crede că aşa este! Rămîne ca noi să ne străduim să aflăm partea cea bună.
Astăzi, ca niciodată, într-o măsură nemaiîntâlnită altcândva, în isto-riea omenirii, răul se dezlănţuie făţiş şi în toate aspectele lui; îşi arată feţe pe care noi nu le cunoaştem că ar putea să le aibă. Este posibil acest lucru pentru că Dumnezeu a zis: „Cel ce nedreptăţeşte, să mai nedreptăţească. Cel ce spurcă, să mai spurce. Cel ce lucrează dreptatea, să mai lucreze dreptatea. Cel ce se sfinţeşte, să se mai sfinţească” (Apoc. 22,11).
Socotesc că Mântuitorul Hristos a putut fi prins în grădina Ghetsimani numai fiindcă a spus cuvântul: „Dar aceste este ceasul vostru şi puterea întunericului! Dacă n-ar fi zis asta, ar fi fost cu neputinţă să-L prindă. Ştim cel puţin un moment în viaţa Lui când au fost trimişi ofiţeri să îl aresteze şi n-au putut, fiindcă, au zis cărturarilor şi arhiereilor, că niciodată om n-a grăit ca Acest Om. Şi pentru puterea cuvântului Lui, n-au putut să-L aresteze. Ba şi în Ghetsimani, când a întrebat Domnul: „Pe cine căutaţi?” Şi au zis: „pe lisus Nazarineanul” şi le-a răspuns: „Eu sunt” au căzut, şi puteau să rămână aşa până astăzi. Aşa că, dacă Dumnezeu dă voie şi se pronunţă, se va putea face acel lucru.
Dacă vedem răutatea dezlănţuită azi în lume, este pentru că Dumnezeu are o Pornire pe care noi nu o înţelegem, o Pornire prin care respectă libertaea omului – liberate care este poate semnul de căpătâi al asemănării omului cu Dumnezeu şi Dumnezeu cinsteşte această libertate. El dă şi răului libertate, dar asta înseamnă că răul poate birui, căci a zis El: „partea cea bună nu se va lua de la Maria”.
Este clar că, zilele cumplite vin şi vor veni peste noi; multe proorociri care erau de neînţeles, astăzi sunt tehnologic realizabile, şi deci nu ne putem gândi la zile mai bune. Zilele mai bune vor veni pentru cei care alegem partea cea bună, alegem pe Dumnezeu. Să fim realişti şi să avem conştiinţa păcatului nostru şi frica că noi în slăbiciunea noastră vom întâmpina zile rele. Să avem nădejde numai în mila lui Dumnezeu şi în puterea Lui. Să cerem de la Dumnezeu să ne deschidă ochii să vedem „partea cea bună” care nu se va lua de la noi.
Toată lumea ştie cum să facă un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru că asta obligă la sacrificii, iar omul este dispus să rezolve cât mai simplu problemele vieţii.
Desigur lumea începe să se împartă: fiecare îşi alege ceea ce îl interesează. Cei care aleg să sufere orice numai să fie alături de Hristos, vor fi o turmă mică, aşa cum spune Sf. Sriptură, iar ceilalţi care renunţă la Hristos pentru „ofertele” lumii de azi, vor fi tot mai mulţi. Este un cuvât în Evanghelie în care Mântuitorul se întreabă dacă va mai fi credinţă pe pământ.
Da, toate aceste probleme vor fi, dar credinţa şi ataşamentul fals de Dumnezeu vor rămâne la alegerea fiecăruia dintre noi.
După 1990 au apărut în limba română două cărţi: „La apusul libertăţii” şi „Apocalipsa 13” În aceste cărţi se suţine că toate aceste procese de creare a Noii Ordini Mondiale sunt de fapt semnele evidente ale instalării treptate a unei dictaturi globale; iar această dictatură va culmina cu întronarea Antihristului. Autorii celor două cărţi ne atenţionează pe baza unor argumente în general pertinente că lucrurile evoluează spre un control deplin al întregii populaţii prin tehnici moderne şi reţele sofisticate de supraveghere. Adică ne îndreptăm spre cea mai cumplită şi subtilă înrobire a oamenilor.
Cum se comportă azi omenirea, este clar că merge către un sfârşit. Dezordinea din lume îl supără pe Dumnezeu. Păcatele înnoite ale lumii de azi, păcate grele pe care Biblia le condamnă total, le aprobă guvernele lumii. Nu cunosc prea bine toate dedesubturile politice, dar fără îndoială că în lumea de azi, care merge pe calea cea largă a plăcerilor şi a patimilor, trebuie să existe cineva, un fel de conducător, care îi antrenează pe oameni la această grabă spre autodistrugere. Exsită instituţii care nu spun pe faţă că politica lor este distrugerea umanităţii, fiindcă atunci nu ar mia asculta nimeni de ele. Aceste instituţii conduc popoarele către dezastru, dar spun că le conduc spre libertate.
Dacă am face un efort să ne pară rău cu adevărat pentru păcatele noastre; dacă de la conducător până la ultimul om, toţi ne-am trezi şi ne-am întoarece la Dumnezeu, cu siguranţă că lumea s-ar reînviora; am opri acest marş spre rău. Va fi multă dispută, multă îndoială, multă nesiguranţă şi lepădare de Dumnezeu, dar vor fi şi unii care, vor rămâne creştini până la capăt. O să fie multă intimidare şi multă frică, dar în rânduirile celor care-L vor alege şi mărturisi pe Hristos (partea ce abună) va fi răsplată veşnică. Pe ei îi aşteaptă bucuria la capătul drumului, iar pe ceilalţi mâhnirea!