Grecia şi Turcia, turbate

Grecia a crezut că se poate juca cu FMI, Uniunea Europeană şi Banca Comercială Europeană. Primul semn că nu este bine să te joci cu focul… financiar a fost dat pe 11 iunie. Într-un fel, marţi a fost „zi de doliu naţional pentru mass-media din Grecia”. La ora 22 şi 54 de minute ecranele televizoarelor de pe întreg cuprinsul statului elen au devenit negre: cele trei canale ale televiziunii naţionale, ERT, Elliniki Radiofonia Tileorasi, au încetat să emită. În urma exercitării unei presiuni economice şi politice extraordinar de mari, declanşată de cele trei bănci internaţionale ce au împrumutat bani Greciei, în seara de marţi, spre surprinderea tuturor, chiar din studioul principal al ERT, Simos Kedikoglu, purtătorul de cuvânt al Guvernului, a anunţat închiderea ERT. Decizia i-a luat pe nepregătite atât pe angajaţii ERT, dar şi pe grecii de rând, mai puţin pe politicienii care, ce rost are să mai le mai găsim scuze, după intrarea Greciei în UE, au pus bazele uneia dintre cele mai bune administraţii de stat. Decizia închiderii bruşte a ERT-ului a fost justificată de către Simos Kedikoglu chiar din studioul televiziunii naţionale, spunând că s-a ajuns în această situaţie deoarece ERT-ul a dat dovadă „de o lipsă, ieşită din comun, de transparenţă şi de o cheltuire incredibilă a banului public”. În încheiere, Simos Kedikoglu a precizat: „Acum, s-a terminat definitiv cu această atitudine”.
Troica financiară
Primii şi se pare că vor fi şi ultimii care au reacţionat imediat, în dimineaţa zilei de miercuri, au fost francezii. Deputatul de stânga, MarieGeorge Buffet, a spus: „Decizia guvernului grec este revoltătoare nu doar din cauza faptului că 2.000 de oameni au rămas fără serviciu, ci din cauza faptului că ceea ce s-a-ntâmplat este o sfidare a necesităţii pluralismului, a diversităţii de informare şi de cultură. Într-un fel, aşa ne trebuie. Era necesar să vină o astfel de zi ca sănţelegem unde duce impunerea forţată a austerităţii financiare, unde duce alegerea celor ce conduc UE, de a proteja pieţele financiare, speculaţia bursieră şi creşterea nivelului dobânzilor practicate de bănci. Prin acceptarea a tot ce impune troica financiară (nr. red.: FMI, UE, BCE), treptat va fi afectat, chiar redus la minim cel mai popular mijloc de acces la informare şi cultură: televiziunea”. Ce consolare că Uniunea Europeană poate va extinde „binefacerile «iepocii» lui Ceauşescu”, când românii beneficiau doar de vreo două ore de televizor, şi alea alb negru, mai mult în negru. Ce bine-ar fi, cu excepţia României şi Bulgariei, ca toţi locuitorii UE să ajungă să aibă doar două ore de emisiuni televizate, dar nu-n direct, ci înregistrate, din care 90 de minute cu discursurile şmecherilor de la Bruxelles, 20 de minute cu ştiri din sport şi 10 cu desene animate, ca să simtă şi ei prin ce-am trecut.
Jean-Paul Philippot, preşedintele Uniunii Europene de radio-televiziune (UER), în cadrul unui interviu acordat ieri, remarca, printre altele: „Când forţele de poliţie întrerup funcţionarea unui post de radio sau televiziune, avem de a face cu o lovitură de stat sau cu cenzura, dar mai avem de a face şi cu o regresie importantă a democraţiei. În clipa de faţă suntem contemporani cu un paradox: pentru a fi admisă în Uniunea Europeană, o ţară trebuie să demonstreze că operatorului de radio sau televiziune i se garantează independenţa în raport cu puterea politică. Acum, într-o ţară membră a Uniunii, Grecia, asistăm la un act de violare şi regresiune a democraţiei, a libertăţii de exprimare a jurnalistului, dar şi la o regresiune a producţiei tv, regresiune niciodată întâlnită până acum. (… ) … chiar este un caz unic şi nici în cele mai grele momente de existenţă ale poporului grec, în perioada guvernului militar, dictatura coloneilor, o astfel de măsură nu a fost luată. Este un caz sensibil de regresiune şi ceea ce-i paradoxal este că tocmai când se vorbeşte tot mai mult despre transparenţă în comunicare, un proiect european la care aderă toate statele şi toţi oamenii politici, guvernul grec ia o decizie brutală, de neînţeles, ce se pune de-a curmezişul direcţiei în care merg valorile europene”.
De asemenea, UER a transmis un mesaj guvernului grec în care se precizează: „Existenţa unor vectori mass-media publici şi independenţa lor faţă de guvern sunt una dintre bazele existenţei societăţilor democratice. Orice modificare însemnată în sistemul de mass-media publică nu trebuie decisă decât în urma unei dezbateri deschise şi exhaustive, în Parlament şi nu în urma unei discuţii între doi miniştri”. Trebuie precizat că UER are membri 56 de televiziuni din diferite state, iar Televiziunea Greacă Naţională, ERT-ul, este unul dintre membrii fondatori UER, din 1950.
Solidaritate
Indiferent ce s-o spune despre ei, grecii sunt solidari. Miercuri, angajaţii ERT au rămas la locul de muncă şi au continuat să transmită, să-şi deruleze emisiunile de parcă nu s-ar fi-ntâmplat nimic. De data aceasta, grecii au demonstrat că, în anumite situaţii, nu mai contează culoarea politică. Emisiunile ERT-ului au fost preluate şi transmise de „902”, un canal de televiziune local al Partidului Comunist din Grecia. Dar, lucru pe care nu prea-l vezi la români, miercuri, mii de ate-nieni au înconjurat clădirea ERT, scandând sloganuri în sprijinul angajaţilor Televiziunii Naţionale.
Desigur, doamna deputat Marie-George Buffet trebuie scuzată când s-a referit la 2.000 de angajaţi, dar distanţa dintre Paris şi Atena e mare şi nu poţi vedea prea bine de la o asemenea depărtare. În realitate, ERT, Televiziunea Naţională greacă, are 2.656 de angajaţi. Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Simos Kedikoglu, a mai precizat, când a vorbit în direct chiar din studioul ERT, că decizia de închidere definitivă a mai fost luată şi din cauza faptului că angajaţii ERT, în ultimele luni, au intrat de mai multe ori în grevă pentru a se opune restructurării. Simos Kedikoglu a mai precizat că ERT se va redeschide sub o altă formă, cu un personal foarte redus. Mai precis, în noul ERT vor fi reangajaţi, pe bază de concurs, doar 656 de oameni, restul de 2.000, concediaţi, vor primi compensaţii. Ceea ce-i deranjează foarte mult pe greci este faptul că ERT a fost închis fără preaviz, pur şi simplu peste noapte. ERT figura pe lista instituţiilor pe care Guvernul grec, la cererea UE, BCE şi FMI, trebuia să le restructureze pentru a primi o nouă tranşă de-mprumut şi a ieşi, cu chiu, cu vai, din criza economică în care se află şi-n prezent.
Conform purtătorului de cuvânt al sindicatului „Poesy”, decizia luată de guvern a fost una uşoară şi rapidă de a răspunde cererii „troicii financiare”, de a concedia 2.000 de angajaţi, până la sfârşitul lunii iunie, în felul acesta nemaifiind obligat să restructureze alte instituţii de stat. În schimb, Adedy, Confederaţia funcţionarilor din serviciul public, a calificat gestul guvernului drept „lovitură de stat”. Nu trebuie uitat că luni, reprezentanţii UE, BCE şi FMI au venit la Atena, iar în seara zilei respective au început discuţiile cu Antonis Manitakis, ministrul Reformei administrative. Ce au discutat nu ştie nimeni, deoarece convorbirile s-au desfăşurat cu uşile-nchise. Cert este că, la terminarea lor, marţi după-amiază, Televiziunea Naţională a fost închisă definitiv, fără preaviz.
Liber la manipulare
Jurnalistul Vangelis Demeris, corespondentul ERT la Bruxelles, a declarat că „ERT era sursa de informare de bază pentru opinia publică greacă. Peisajul audiovizual grec este foarte fărâmiţat. Televiziunile particulare sunt deţinute de diferite grupuri de interese. Informaţia difuzată de ele se bazează mai mult pe impresie şi mai puţin pe obiectivitatea faptică. ERT nu este axat doar pe un anumit tip de informaţie, el prezentând-o în ansamblu. Jurnalele televizate ale ERT sunt cele mai privite. De asemenea, dezbaterile transmise de ERT sunt susţinute doar de specialişti, la celelalte televiziuni particulare, mai mult de oameni care nu au nici în clin, nici în mânecă cu subiectul dezbaterii, calitatea informaţională fiind îndoielnică. Numai din acest punct de vedere, desfinţarea ERT va fi favorabilă grupurilor de interese ce deţin posturi private de televiziune. Acum vor putea manipula în linişte. Este un aspect extrem de grav pentru existenţa democraţiei. Deci, nu va mai exista informare obiectivă. Aşa ceva nu s-a-ntâmplat nicăieri în lume”.
Cam asta este situaţia în Grecia. La sud de ea, în Turcia, în dimineaţa zilei când ERT era închis, la Instanbul, poliţia trăgea cu gaze lacrimogene în protestatari, într-o cantitate aşa de mare, că nu se mai vedea om cu om, reuşind să-i alunge. După două ore de calm relativ, după ce vântul a împrăştiat norii formaţi de gaz, în după-amiaza aceleiaşi zile, piaţa Taksim a fost din nou ocupată şi în sunetul asurzitor al tobelor s-a strigat, practic din cauza furiei, s-a urlat „Tayyip, demisionează”. Poliţia a revenit şi a tras cu gaze lacrimogene, dar de data aceasta n-a mai plecat nimeni, iar protestatarii i-au atacat pe poliţişti. Din păcate, au murit patru oameni. De asemenea, în timp ce poliţia fugărea protestatarii, marţi, câteva zeci de avocaţi au fost arestaţi preventiv, pe motiv că scandau sloganuri anti Erdogan în interiorul tribunalelor, percepute ca instituţii publice, dar seara au fost puşi în libertate. A doua zi, miercuri, mai multe sute de avocaţi au protestat la Istanbul şi Ankara. Dar interesantă este tehnică, practic manipularea de tip stalinist, adaptată la nevoile de supravieţuire a islamului de factură turcă, folosită de Erdogan: mass-media internă, puternic controlată de AKP, nu suflă un cuvânt despre protestatari. Dacă se ştie cât de cât ceva despre protestele din Turcia lui Erdogan, aceasta se datorează faptului că manifestanţii au apelat masiv la reţelele de socializare şi la mass-media occidentală. Altfel, puteau protesta până răguşeau, că tot nu s-ar fi ştiut ceva despre ei, aşa de bine controlează AKP-ul mass-media internă. Oricum, se prevede organizarea de mari proteste, în toate oraşele mai importante ale Turciei, de fapt trei, Istanbul, Ankara, Izmir, sâmbătă. Rămâne de văzut ce se va-ntâmpla. Oricum, Erdogan nu vrea să cedeze puterea. Prezenţa lui în funcţia de prim-ministru este o garanţie pentru clientela politică, ca la noi, că afacerile se vor derula normal. Protestele n-au făcut decât să scadă cursul Bursei din Istanbul, dar este un aspect provizoriu, mai ales că Erdogan a promis că va face ordine. Nu a spus cum va face ordine.
În timp ce avocaţii protestau, miercuri, în cele trei mari şi late oraşe turceşti, atcantul lui FC Barcelona, Lionel Messi, şi iubitul său tătic, Jorge Horacio, erau acuzaţi de Parchetul din Gava, Catalonia, de o fraudă fiscală în valoare de de 4 milioane de euro. S-a descoperit că deţinătorul a patru „Baloane de aur”, împreună cu tatăl său, din 2006 până în 2009, au falsificat declaraţiile de impozit. După cum se vede, în 48 de ore, turcii continuă să protesteze, Erdogan le dă cu flit, grecii au rămas fără televiziune naţională ca să-şi recupereze troica financiară banii daţi, iar Messi e strâns cu uşa pentru fraudă fiscală. Trei evenimente, toate trei o singură cauză: banii. Toţi trag de ei: şi clientela politică a AKP-ului, şi troica (troaca) financiară, în Grecia, şi Messi. Fiecare în felul său.