Baschetul e un sport frumos, care-ţi oferă momente unice, cu suişuri şi coborâşuri, cu agonie şi cu extaz, dar şi mai frumos este să vezi toate astea din faţa televizorului fără să fii implicat emoţional în vreun fel. Dacă pe parchet se află echipa de care te simţi apropiat sufleteşte, nu mai e nimic amuzant cu atât mai puţin spectaculos.
Miercuri seara, târ-goviştencele s-au jucat cu 2.000 de inimi, care au bătut la unison pentru o victorie, care parcă nu mai venea. Să spui despre un asemenea meci că a fost unul tensionat ar fi prea puţin. Mai degrabă a fost un joc în care am trăit, am murit şi am înviat. Totul în doar două ore de povestit urmaşilor, care nu au avut şansa să vadă pe viu thriller-ul din Sala Polivalentă.
Ca şi la Arad, Municipalul a fost echipa care a stat la cârmă. Surprizele tactice ale lui Dan Fleşeriu şi-au atins scopul în multe momente, iar confruntarea se scurgea liniştit către o nouă victorie a vicecampioanei. Peste toate greşelile de arbitraj, peste toţi nervii de pe cele două bănci tehnice, peste zecile de tâmpenii făcute de jucătoarele celor două echipe a fost SUSPANSUL. Nici regretatul Hitchcock nu ar fi pus atât de bine în scenă o asemenea producţie.
Luptătoarele de la Arad au refuzat să depună armele şi, la fel cum se petrecea în urmă cu o săptămână, Mo Coker reuşea să le injecteze cu adrenalină pe fetele lui Jose Araujo chiar în ultima secundă. A fost o aruncare la disperare şi un fault ciudat făcut de Chrissy Givens, cea care cu puţin timp în urmă mai făcuse o „ispravă”, ratând două aruncări libere.
Cu patru puncte reuşite într-o banală secundă, Aradul împingea meciul în prelungiri şi aşternea liniştea în Sala Sporturilor. Până şi superba galerie târ-govişteană a tăcut, însă nu pentru mult timp pentru că de-acolo, din tribună a început asaltul final. Băieţii îmbrăcaţi în negru au dat tonul, iar sala a marşat ca niciodată. Porchia Green şi-a trezit colegele cu o reuşită de la trei puncte, iar Târgoviştea s-a prăvălit peste adversară.
Numai că Aradul a fost precum o pisică ce are şapte suflete şi a mai revenit o dată, iar cu 26 de secunde înainte de final a avut atacul. Fetele lui Araujo s-au grăbit să arunce, Târgoviştea s-a năpustit în atac, mingea a ajuns la Porche Poole, iar aceasta a îngropat-o în coş în ultima secundă de joc.
A fost precum în filmele hollywood-iene. Până când acea minge a ajuns în coş a trecut o eternitate, iar bătăile inimilor celor din sală parcă se auzeau de la o poştă. Sirena a dezlănţuit fiesta pe parchet şi în tribune, iar finala îşi mai consumase un episod incredibil, iar Târgoviştea obţinea o nouă victorie. A doua!
CSM Târgovişte: P. Green 8 (2), C. Uşurelu, L. Stănciulică, B. Jones 3, S. Kirberg, J. Smith 13 (1), A. Huţanu 3 (1), A. Căpraru, A. Stoenescu, P. Poole 22 (3), L. Sanford 6, C. Givens 22 (1). Antrenor: Dan Fleşeriu.
ICIM Arad: A. Mercea, J. Rhoads 20 (2), A. Manea, D. Moraru, D. Cosby 7 (1), M. Boriga- Broşovschi 5 (1), L. Broomfield 14 L. Manta, M. Engelman 9, A. Crăciun 3, S. Milovanovic, M. Coker 17 (1). Antrenor: Jose Miguel Peres Araujo.
HOLLYWOOD-UL S-A MUTAT LA TARGOVIŞTE CSM Târgovişte – Universitatea Goldiş ICIM Arad 77-75 (19-16, 12-19, 11-7, 25-25, 10-8)
Date: