În faţa crucii din iadul patimilor la raiul virtuţilor

Putem spune fără exagerare că, deşi Postul este încă, „ţinut”, a pierdut mult din impactul sau asupra existenţei noastre, a încetat să mai fie baia pocăinţei şi a înnoirii aşa cum este socotit în învăţătura liturgică şi duhovnicească a Bisericii. Dar atunci, putem noi oare să-l redescoperim, să-l transformăm din nou într-o putere duhovnicească în realitatea zilnică a existenţei noastre? Mai putem spune că pocăinţa este ştiinţa veşniciei şi arta naşterii-creării din nou a omului? În faţa lumii de astăzi, unde se caută un trecut ireproşabil, un CV nepătat, o faimă bună, logica iertării lui Dumnezeu vine ca o adevărată palmă peste conştiinţa noastră. După exemplul marelui isi-hast Grigorie Palama şi cel al Cuviosului loan Scărarul, un alt exemplu este adus în faţa noastră Putem spune fără exagerare că, deşi Postul este încă, „ţinut”, a pierdut mult din impactul sau asupra existenţei noastre, a încetat să mai fie baia pocăinţei şi a înnoirii aşa cum este socotit în învăţătura liturgică şi duhovnicească a Bisericii. Dar atunci, putem noi oare să-l redescoperim, să-l transformăm din nou într-o putere duhovnicească în realitatea zilnică a existenţei noastre? Mai putem spune că pocăinţa este ştiinţa veşniciei şi arta naşterii-creării din nou a omului? În faţa lumii de astăzi, unde se caută un trecut ireproşabil, un CV nepătat, o faimă bună, logica iertării lui Dumnezeu vine ca o adevărată palmă peste conştiinţa noastră. După exemplul marelui isi-hast Grigorie Palama şi cel al Cuviosului loan Scărarul, un alt exemplu este adus în faţa noastră părăsind lumea sa de până atunci, a pierzaniei şi a păcatului, spre a-L urma pe Mântuitorul. Cuvioasa Maria Egipteanca ne este model desăvârşit de pocăinţă şi de urcuş duhovnicesc din lumea desfătărilor la calea aspră a nevoinţei şi a pocăinţei sincere, din iadul patimilor la raiul virtuţilor. Deşi iniţial ea gustase până la fund din potirul spurcăciunii şi al destrăbălării, din mila lui Dumnezeu (asta este marea minune), a reuşit să învingă poftele şi patimile trupeşti şi să ajungă la o stare extraordinară de sfinţenie, încât, atunci când se ruga se ridica de un cot de la pământ Biserica arată în persoana ei un model de adevărată pocăinţă şi, pentru încurajarea celor care se străduiesc asupra sufletului, ne-o dă drept exemplu de nesfârşită iubire a lui Dumnezeu pentru păcătoşii care se pocăiesc. Pocăinţa profundă, sinceră este adevărată cale a îndreptării noastre. Pocăinţa înţeleasă nu doar ca o simplă părere de rău, de multe ori formală, faţă de păcatele săvârşite, ci o adevărată schimbare a vieţii noastre, o reconvertire la Hristos, la viaţa creştină autentică. Totodată, sărbătorim astăzi pe cea care ne-a dovedit că sfinţenia înseamnă ceva bulversant, ceva care nu are logica lui sunt un creştin bun, pentru că fac tot ce trebuie. Sfânta Maria ne spune că nu e niciodată prea mult ce facem pentru Dumnezeu şi că nu avem nicio îndreptăţire să credem că suntem cineva în faţa Lui.
Zaheu Vameşul, Maria Magdalena, tâlharul pocăit, fiul risipitor sunt tot atâtea exemple de căinţă şi iertare acordată de Dumnezeu. Exemplul Mariei Egipteanca este dătător de nădejde că prin puterea Sfintei Cruci şi ajutorul Maicii Domnului putem ajunge la limanul mântuirii, prin unirea supremă cu Hristos! „Ceea ce mai înainte erai plină de tot felul de întinări, te-ai arătat aleasa lui Hristos, prin pocăinţa urmând vieţii îngereşti şi cu arma Crucii calci în picioare pe demoni. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă a Împărăţiei cerului, Marie prealăudată!”
Pr dr. Mihail Iulian Stan, Directorul Seminarului Teologic Sf. loan Gură de Aur din Târgovişte