îngrijorarea – problema zilelor noastre

Preot loan ŞTEFĂNESCU
„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte (de care avem nevoie) se vor adăuga vouă” (Matei 6,33) – sunt cuvintele Mântuitorului – prin care îşi arată purtarea Sa de grijă faţă de noi. „Nu vă îngrijoraţi!” – ne linişteşte El. îngrijorarea este problema noastră zilnică, agasantă şi sâcâitoare. Griji, frământări şi insomnii. Nu totdeauna pentru că nu avem ce ne trebuie, ci pentru că alţii au mai mult decât noi. Şi, de aici, concurenţa oarbă, dăunătoare şi demenţială. Toţi ne silim să fim în rând cu lumea. Numai dacă suntem în colaborare şi ne ajutăm unii pe alţii, nu învinuindu-ne şi jefuindu-ne unii pe alţii.
în pas cu vremea şi cu lumea sunt cei ce se fac cât mai de folos la cât mai mulţi semeni ai lor. în pas cu vremea şi cu eternitatea, căci zice Domnul: „Cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla” (Matei 16,25).
Scoţând din calcul biologia modernă, în speţă genetica, oricât ne-am străduit, nu putem să adăugăm nici un milimetru la statura noastră. Toţi avem posibilitatea să creştem pe dinăuntru, cu sufletul, până la cer, „la statura bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4,13). Mântuitorul Hristos, cât a trăit în trup cu noi, oamenii, deşi era Stăpânul cerului şi al pământului, nu a avut decât o singură haină şi de lucru şi de sărbătoare. Şi tot astfel, Sf loan Botezătorul a avut o haină din păr de cămilă; la fel toţi pustnicii şi toţi sfinţii. însuşi Domnul a decretat: „Să nu luaţi nici traistă pe drum, nici două haine” (Matei 10, 10). Iar prin Sf. loan Botezătorul, Duhul Domnului zice: „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are” (Luca 3,11). Sufletul nostru trebuie să fie haina noastră de sărbătoare. Să fim frumoşi şi pe dinafară, dar mai important şi mai folositor este să fim frumoşi pe dinăuntru.
Zis-a un bătrân: „Să nu ai în casa ta haine spânzurate netrebuincioase, că moarte îţi este ţie. Că mulţi alţii tremură de frig şi sunt poate mai curaţi, mai drepţi şi mai îmbunătăţiţi decât tine. Şi tu, păcătos fiind, de ce să ai de prisos?
Prin toate acestea, Dumnezeu nu osândeşte prevederea, prudenţa, precauţia şi nici munca intensă, eforturile pentru un trai mai bun, mai onorabil şi mai decent, ci osândeşte îngrijorarea, grija de multe, care duce la lipsa de credinţă şi laşitate. Trebuie să stăm în legătură cu Dumnezeu, împlinind poruncile Lui cu credinţă şi cu dragoste, iar El ne va da nu numai plată, ci şi răsplată multă, fiind bucuros atunci când are cui să-i dea mult.
Dacă vom ajunge să ne simţim mai fericiţi când dăm decât când luăm, atunci vor fi rezolvate toate problemele morale, sociale şi economice ale lumii. Dar pentru a ajunge să rezolvăm aceste probleme, Dumnezeu ne îndrumă să căutăm mai întâi împărăţia Sa, nu exclusiv, fiindcă fără Dumnezeu nu putem face nimic, dar nici fără strădania omului, căci Dumnezeu, cum zice românul „dă, dar în sac nu-ţi bagă”.
Sf. Părinţi ne îndeamnă să muncim din zori şi până în noapte, dar cu credinţa nestrămutată că fără ajutorul lui Dumnezeu toată treaba noastră este doar goană după vânt, se risipeşte.
Noi, oamenii, nu suntem prea bucuroşi să facem bine celor ce ne solicită ajutorul. Pe Dumnezeu însă îl supărăm când nu îl rugăm, când nu i ne adresăm Lui. Noi ţinem la distanţă şi ocolim pe cel ce ne cere ajutorul, deşi ştim că Domnul Hristos a numit frate al Lui pe sărac şi pe nevoiaş. De aceea, El zice: „Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi…” (Matei 11,28).
După experienţa unei vieţi de mii de ani, n-ar mai fi nevoie să mai vorbim de providenţa divină, suficienţă fiind evidenţa. Sf. loan Gură de Aur, întrebat de credincioşi până când va repeta o predică tăioasă ce le-o ţinea mereu, a răspuns că: „până se vor îndrepta lucrurile, până nu va mai fi nevoie de ea”. De aceea şi noi, până se vor îndrepta lucrurile, reamintim oamenilor îndemnul Mântuitorului: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu… ” pentru că nu putem să căutăm ceva mai bun în altă parte, pentru că „în El trăim, ne mişcăm şi suntem” (F.
Ap. 17,28).
Să căutăm dar, mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte ni se vor da nouă; altfel nu suntem vrednici să vedem lumina soarelui; pier toate câte avem şi, cu ele, şi noi. Să căutăm să facem voia Lui, şi El ne va da mai mult decât putem nădăjdui noi.