Interminabilul campionat naţional al scumpirilor

România continuă să fie pe primul loc în ceea ce priveşte scăderea puterii de cumpărare, ceea ce afectează performanţele economice ale mediului privat, în special al sectorului economic, cel al productivităţii nemaiintrând în discuţie deoarece practic a devenit inexistent. Pe scurt, lucru pe care fiecare român îl înţelege foarte clar, indiferent de poziţia socială pe care o deţine, actualmente, pentru a trăi sau a supravieţui, deşi este vorba, pentru majoritatea locuitorilor, doar de a supravieţui, totul se reduce la bani. Practic, în România, mai mult ca oriunde în Europa, durata de viaţă a unui individ a ajuns să depindă de cantitatea de bani pe care o posedă şi de ramificaţia relaţiilor, în plan social, economic, administrativ şi politic pe care o deţine şi o controlează. Cu cât este posesorul unor relaţii care îi permite accesul la vârful ierarhiei sociale, cu cât va stăpâni mai bine tehnica şi arta calomniei, cu atât mai mult va trăi bine.
PCR = Pile, Cunoştinţe, Relaţii
De fapt, în România aşa-zisei economii de piaţă şi aşa-zisei libertăţi de exprimare, respectiv de gândire, mai este valabil sistemul PCR, Pile, Cunoştinţe, Relaţii. Din punct de vedere moral şi social sistemul PCR este singurul viabil şi nimeni nu realizează sau nu vrea să realizeze că acest sistem social afectează de fapt grav viaţa economic-productivă a statului român. Banii sunt de fapt o marfă pusă la dispoziţia oricui, dar capacitatea unui individ de a poseda o cât mai mare cantitate din această marfă depinde de preţul care i se oferă pentru achiziţionarea mărfii respective, adică banii, sau de posibilitatea ca respectivul individ să impună un preţ al mărfii denumită bani. Preţul mărfii denumită bani nu depinde în totalitate de producător, ci de o categorie foarte mare în România, cea a intermediarilor care se interpun între producător şi cumpărător. în această situaţie, scăpată de sub control, intermediarul este cel ce dictează preţul, intermediarul este cel care devine sursă de evaziune fiscală, ceea ce afectează viaţa economic-productivă a statului român, lovind şi în activitatea administrativă. Practic, intermediarul îi transformă pe aproape toţi românii în adepţii sistemului PCR, iar rezultatul, după două decenii, se vede: România este pe primul loc în UE la creşterea preţurilor în ultimii ani. Din 2005 şi până la finalul anului 2012, preţurile au urcat cu 50,8% în România. Adică, circa 7% pe an! Dublu faţă de media europeană şi cu mult peste toate ţintele de inflaţie ale Băncii Naţionale a României. Scumpirile, multe peste noapte şi într-o manieră consistentă, i-au năucit pe români, fiind, în mod cert, una dintre cele mai dificile probleme din această periodă de criză. Astfel, costul vieţii de zi cu zi a devenit una dintre problemele sociale pe care actualul guvern trebuie s-o rezolve şi va putea s-o facă doar din momentul în care va rupe cordonul ombilical-eco-nomic ce leagă clasa politică de categoria socială a intermediarilor. Totuşi, trebuie înţeles prin intermediar nu doar grupul social ce intermediază relaţia de piaţă dintre producător -cumpărător, dar şi grupul social ce se foloseşte de poziţia sa social-profesională pentru a intermedia contra cost o relaţie între cel ce solicită relaţia şi cel solicitat să ofere relaţia ce va fi concretizată într-un serviciu care, într-un stat civilizat, este obligaţie profesională, iar în România a devenit o favoare transformată în sursă de bani. Astfel, alături de concedieri şi reducerea salariilor, inflaţia a fost cel mai mare stimulant al activităţii intermediarilor de marfă sau servicii către populaţie, mai ales în ultimii şapte ani.
Berea, o băutură de lux
De exemplu, creşterea cu 10% a accizei la bere, care face parte din propunerile de modificare a Codului Fiscal, va duce la scumpiri şi, implicit, la scăderea consumului, deci la reducerea veniturilor colectate la bugetul de stat, este de părere asociaţia Berarii României. Conform părerii lui Constantin Bratu, directorul general al asociaţiei Berarii României, taxele colectate pentru bugetul de stat reprezintă aproximativ 45% din preţul unei beri. Orice taxare suplimentară înseamnă o creştere a acestui nivel şi, asemenea altor produse accizabile, berea va deveni mai puţin accesibilă. Potrivit unui proiect de modificare a Codului Fiscal, acciza la bere va creşte de la 1 aprilie de la 0,748 euro/hl/1 grad Plato la 0,8228 euro şi de la 0,43 euro la 0,473 euro în cazul producătorilor independenţi cu o capacitate de producţie anuală ce nu depăşeşte 200.000 de hectolitri.
Potrivit reprezentanţilor berarilor, într-un mediu economic încă afectat de criză, masura anuntaţă de Ministerul de Finanţe nu face altceva decât să le taie românilor pofta de-a mai consuma bere, în condiţiile în care puterea de cumpărare este în continuă scădere. Noul nivel de acciză ar situa România deasupra nivelului de taxare din ţări precum Germania sau Bulgaria. Berarii României consideră necesară reducerea evaziunii fiscale, care poate aduce venituri suplimentare şi substanţiale la bugetul de stat, susţinând că experienţele anterioare au dovedit că politicile de austeritate şi de creştere de taxe, cu efecte directe asupra nivelului consumului, nu pot deloc genera creştere economică.
De fapt, pentru cine înţelege funcţionarea mecanismului financiar-economic, este foarte clar că toate guvernele postdecembriste au făcut aceaşi gafă: nu au stimulat în mod real mediul privat de productivitate, ci au pus accentul, pentru susţinerea, respectiv bugetului consolidat al statului, doar pe încasarea de taxe şi impozite, pe care le-au mărit din ce în ce mai mult, până au reuşit să sufoce, să reducă productivitatea mediului privat, ceea ce a însemnat reducerea dramatică a locurilor de muncă şi stimularea evaziunii fiscale, respectiv, la alt nivel social, general, a emigrării, adică a depopulării României, ceea ce pote lovi fatal în însăşi existenţa reală a statului.
Concret, încasările din acciza la bere au fost de 620 milioane de lei anul trecut, faţă de 580 de milioane în 2011. „Este regretabil faptul că a fi bun platnic te pune în situaţia de a te afla permanent pe lista celor vizaţi de creşteri fiscale. Credem cu tărie că măsurile fiscale trebuie să se concentreze pe o stimulare a sectoarelor care au un rol de a genera valoare adaugată în economie – aşa cum este cazul sectorului berii – pentru a duce la creşterea constantă a veniturilor la buget. Tocmai de aceea este nevoie de o abordare corectă din partea Guvernului, astfel încât berea să nu fie discriminată faţa de alte categorii de băuturi”, a declarat Constantin Bratu. De fapt, românul este taxat de statul român şi când consumă bere. Şi tot este bine. Doamne fereşte să mai plătească impozit şi când urinează după ce consimă bere. De fapt, dincolo de orice ironie, creşterea taxelor şi impozitelor, aşa cum deja s-a spus, reflectă incapacitatea unui guvern de a sprijini şi stimula cu adevărat, productivitatea sectorului privat, inclusiv neputinţa sa de a reduce progresiv evaziunea fiscală care, orice s-ar spune, este baza financiară ciclică a existenţei mediului politic.
De asemenea, agricultorii care obţin venituri din creşterea animalelor vor plăti impozit de 16% aplicat la venitul net anual, impozitarea fiind extinsă şi pentru veniturile din silvicultură şi piscicultură, potrivit proiectului de modificare a Codului Fiscal. Desigur, nu toată lumea plăteşte. Astfel, agricultorii care au maxim 10 ovine şi caprine, până la 3 vaci, 6 porci, 100 de păsări sau 100 familii de albine nu vor plăti impozit. Totodată, sunt exceptate de la impozitare veniturile din cereale, dacă suprafaţa cultivată este de maxim 2 hectare, ca şi în cazul plantelor oleaginoase, cartofilor, sfeclei de zahăr, hameiului şi leguminoaselor pentru boabe. Limite maxime mai sunt stabilite pentru pomi – 1,5 hectare, tutun, viţă de vie – un hectar şi legume cultivate în câmp şi spaţii protejate, flori şi plante ornamentale -jumătate de hectar.
Pensia, salvarea românului?
Desigur, românii mai au parte şi de veşti bune. Astfel, valoarea punctului de pensie va creştea anul acesta cu patru procente, de la 732,8 lei în prezent la 762,1 lei, măsura fiind prevăzuta în proiectul de Lege a bugetului asigurărilor sociale de stat pe 2013. Proiectul de act normativ prevede ca bugetul asigurărilor sociale de stat aferent sistemului public de pensii se stabileşte la venituri în sumă de 50.703,8 milioane lei, aceeaşi sumă fiind prevăzută şi la cheltuieli. Valoarea actuală a punctului de pensie, de 732,8 lei, a fost stabilită în octombrie 2009. De asemenea, se prevede şi o scădere cu 29.000 de persoane a numărului de şomeri înregistraţi, sperându-se să se ajungă, la sfârsitul lui 2013, la 465.000 de someri, faţă de 494.000, estimat la sfârsitul anului trecut, şi la o scădere a ratei medii a somajului la 5,2% în 2013, faţă de 5,6%, estimată pentru 2012. Adică, cinstit vorbind, apă de ploaie. încă o dată, cifrele dezvăluie că România este la pământ, dacă nu chiar sub pământ, în ceea ce priveşte capacitatea sectorului privat, în sfera producţiei, nu în cea a asigurării de servicii către populţie, în acesta din urmă fiind inclusă şi prostituţia, deci în sfera producţiei, singura capabilă să genereze progres şi prosperitate. Măreşti pensiile, salariile bugetarilor. Şi? Va fi tot degeaba dacă nu controlezi eficient sectorul intermediarilor. Iar scăderea numărului de şomeri, cum se va face? Actualmente, numărul de şomeri români va scădea prin decesul individual al acestora, deoarece decesul în grup înseamnă sinucidere, şi nu este nimeni nebun să facă aşa ceva. Nu este nici ortodox. Sau, numărul de şomeri va scădea prin emigrare, adică prin asimilarea românilor de către alte populaţii, de pe diferite continente. Şi astfel, în câteva sute de ani sau mai repede, România va fi doar un vast şantier arheologic.