Liderul spiritual al „Fraţilor musulmani”, acuzat de incitare la violenţă

In lumea musulmană contemporană, cel ce deţine funcţia de Îndrumător spiritual suprem este mai puternic decât preşedintele statului respectiv. De exemplu, în Iran, nimic nu se decide, în plan politic, până nu decide Îndrumătorul spiritual suprem dacă este bine sau nu. În Egipt, situaţia fiind extrem de tensionată, aşa cum s-a remarcat, la un pas de război civil, Îndrumătorul spiritual suprem al „Fraţilor musulmani”, Mohamed Badie, a fost arestat, după şase zile de represiune sângeroasă a manifestărilor de protest ale susţinătorilor fostului preşedinte al statului, Mohamed Morsi. Îndrumătorul a fost capturat luni seara şi preluat de către poliţie, miercuri. Împreună cu mai multe cadre de conducere ale „Fraţilor musulmani”, Mohamed Badie este acuzat de incitarea maselor la violenţă. Deoarece situaţia, în Egipt, este încordată, procedurile au fost accelerate, procesul grupului islamist urmând să aibă loc duminică, 25 august. Arestarea a fost ordonată deoarece, în ultimele 72 de ore, au murit 25 de poliţişti şi 37 de deţinuţi islamişti, în Sinai. De asemenea, în ultimele cinci zile, în urma represiunilor organizate de poliţie asupra taberelor protestatarilor islamişti, au murit 928 de civili, ceea ce este mult, ca spaţiu de timp, în comparaţie cu cei 846 de civili care au murit în 2011, între 25 ianuarie, „ziua furiei” egipenilor, şi 11 februarie, când a demisionat Hosni Mubarak.
Nici în Pakistan nu este linişte. Fostul preşedinte al statului, Pervez Musharraf, a fost acuzat formal de ordonarea asasinării, în 2007, a rivalei sale politice, Benazir Bhutto. De asemenea, procurorul Chaudhry Azhar l-a mai acuzat pe fostul preşedinte de complot pentru executarea asasinatului şi de facilitare pentru îndeplinirea acestuia. Pervez Musharraf, ce stă într-o locaţie supravegheată, în împrejurimile capitalei Islamabad, s-a prezentat la audieri, în Rawalpindi, escortat şi protejat de poliţie şi forţe speciale. Următoarea rundă de audieri este prevăzută pentru 27 august.
Se pare că fostul preşedinte al Pakistanului, Pervez Musharraf, are cam multe pe conştiinţă. După patru ani de viaţă în exil, Pervez Musharraf s-a întors anul acesta, în martie, dar decizia luată de justiţie, în mai, de a-i interzice pe viaţă participarea la alegerile legislative, i-au spulberat toate speranţele de-a mai deveni preşedinte de stat, ceea ce l-ar fi scăpat, în virtutea imunităţii politice, de acuzarea de asasinare a lui Benazir Bhutto. Pervez Musharraf a devenit preşedinte de stat în octombrie 1999, după o lovitură de stat militară, lucru rar, fără vărsare de sânge. După 11 septembrie 2000, a devenit principalul aliat al Statelor Unite în lupta împotriva terorismului. În ceea ce o priveşte pe adversara sa politică, Benazir Bhutto, aceasta se întorsese în Pakistan la sfârşitul anului 2007, pentru a participa la alegerile prezidenţiale. Din cauza asasinării sale, în timpul unei mari întruniri populare, la Rawalpindi, alegerile au fost alegerile au fost amânate pentru februarie 2008. Uciderea lui Bhutto a făcut să crească simpatia pentru partidul său, PPP (Partidul Poporului Pakistanez), a cărei conducere, la moartea ei, fusese preluată de soţul ei, Asif Ali Zardari, partid ce a câştigat alegerile. Pentru a deturna suspiciunile ce planau asupra sa, Musharraf, profitând de faptul că devenise aliatul de bază al Statelor Unite, a aruncat vina pentru uciderea lui Bhutto, asupra şefului taliban pakistanez, Baitullah Mehsud, ce a fost rapid ucis de o dronă americană, deşi acesta din urmă negase implicarea sa în asasinarea lui Bhutto. Musharraf mai este cercetat şi pentru presupusa ordonare a uciderii lui Akbar Bugti, un şef tribal rebel din provincia Balucistan. Până la urmă, deşi era la putere din cauza simpatiei populare provocată de asasinarea lui Bhutto, Partidul Poporului Pakistanez a pierdut alegerile prezidenţiale de anul acesta, fiind acuzat că devenise un partid al clanului Bhutto. Din 30 iulie, noul preşedinte al Pakistanului este omul de afaceri Mamnoon Hussain. Pierderea puterii de către PPP l-a făcut să răsufle uşurat pe Musharraf, dar a fost în zadar.
123 de ani
în altă ordine de idei, nu neapărat c-ar fi la modă subiectul, dar duminică a binevoit să-şi dea în petic vulcanul Sakurajima care a „scuipat” în aer o coloană de fum înaltă de 5.000 de metri. Show-ul dat de Sakurajima a durat aproape 50 de minute. O mare parte din cenuşa vulcanică s-a depus în nordul şi centrul oraşului vecin, Kagoshima, provocând întârzierea trenurilor, obligând şoferii, din cauza vizibilităţii reduse, să circule cu farurile aprinse. Luni dimineaţa, aproape şaizeci de măturători, urmaţi de vehicule dotate cu tunuri cu apă, au curăţat străzile oraşului pe care se depusese un strat de cenuşă argintie. De asemenea, pe o rază de un kilometru în jurul vulcanului, au picat mici fragmente de rocă, iar un pârâu de lavă s-a scurs din măruntaiele lui Sakurajima. Din motive de securitate, pe o rază de doi kilometri în jurul vulcanului a fost interzis accesul. Păcat că primul român al românilor nu s-a plimbat duminică pe coastele Sakurajimei. Poate reuşea vulcanul ce n-a reuşit referendumul. Statistic vorbind, este a 500 erupţie a lui Sakurajima. Ca poziţie geografică, Japonia este cocoţată în vârful locului unde se-ntâlnesc patru plăci tectonice, motiv pentru care posedă o grămadă de vulcani, ce regulat „vomită” lavă şi zgâlţâie scoarţa terestră din zonă. Oricum, japonezii sunt obişnuiţi să le tremure, periodic, pământul sub picioare.
În altă ordine de idei, în Bolivia, în Munţii Anzi, la peste 4.000 de metri altitudine, trăieşte cel mai bătrân om din lume, Carmelo Flores Laura, în vârstă de 123 de ani, conform registrului oficial în care sunt trecute naşterile. Având ca decor natural muntele Nevado din Illampu, unul dintre cei mai înalţi munţi din Bolivia, de 6.382 metri altitudine, Carmelo Flores Laura trăieşte fără să-l doară capu’ în comuna uitată de lume, Frasquia, la vest de La Paz, în apropiere de lacul Titicaca. Locuitorii cătunul îl văd zilnic mergând pe jos, fără să fie sprijinit de cineva, fără să folosească baston. Totuşi, din cauza vârstei, nu mai are dinţi, poartă o bonetă peste care a pus o pălărie şi este îmbrăcat, uneori, cu poncho suprapuse, din cauza temperaturii scăzute a aerului, pe Altiplano. Întrebat cum stă cu sănătatea, Carmelo Flores Laura a mărturisit că simte uneori dureri în piept şi stomac, dar nu ia niciodată medicamente. Carmelo Flores Laura nu cunoaşte limba oficială a Boliviei, spaniola, el vorbind doar dialectul ayamara, toată viaţa lucrând ca zilier. Întrebat care a fost regimul său alimentar, de a ajuns la vârsta de 123 de ani, Carmelo a spus că pe vremuri, aici unde s-a născut şi trăieşte, nu era nimic de mâncare, trebuind să se mulţumească cu şopârle şi şerpi, pe care le despica, le curăţa de măruntae, le frigea sau, tăiate bucăţi, le punea în supă. Acum, spune Carmelo, poate cumpăra orez sau tăiţei. E un progres faţă de perioada când mânca doar reptile. Carmelo locuieşte singur, într-un fel de colibă cu acoperiş din paie, cu podeaua din pământ bătătorit, fără să aibă apă potabilă. Tribunalul electoral din Bolivia a confirmat că „domnul Carmelo Flores Laura este născut în data de 16 iulie 1890, trăind în comuna Frasquia, unde figurează ca agricultor. Venit la o vârstă foarte tânără, sub 20 de ani, în Frasquia, Carmelo a-ntâlnit o văduvă de care s-a-ndrăgostit, luând-o de soţie. Soţia, acum decedată de mult timp, i-a născut trei băieţi, doi fiind actualmente morţi. Carmelo are 14 nepoţi şi 39 de strănepoţi. Carmelo mestecă zilnic frunze de coca, obicei ancestral în Anzi, pentru combaterea efectelor nefaste ale altitudinii. Este încă lucid, relatând amintiri îndepărtate, cum ar fi momentul când a fost recrutat pentru a lupta în războiul din Chaco, care a opus Bolivia Paraguay-ului, între 1932 – 1935, fiind unul dintre cele mai sângeroase războaie din America Latină, în prima jumătate a secolului al XX-lea. Îşi aminteşte şi de războaiele Boliviei, de la-nceputul secolului trecut, când luptau înarmaţi doar cu bâte şi prăştii, dar nu mai ştie cu precizie anul. Dacă cel mai bătrân bărbat este un bolivian, cea mai bătrână femeie, în viaţă, este japoneza Misao Okawa, în vârstă de 115 ani. Dar recordul de longevitate la femei a fost deţinut de franţuzoaica Jeanne Calment, decedată la vârsta de 122 de ani, în 1997. Mai în glumă, mai în serios, longevitatea depinde de regimul alimentar şi de intensitatea activităţii fizice şi intelectuale, plus traiul într-un mediu nepoluat fizic şi moral. Dacă nu-nţelegeţi, luaţi avionul şi discutaţi cu Misao Okawa sau cu fostul războinic cu praştia şi bâta, Carmelo Flores Laura.
îngropat de viu Un fenomen ciudat pentru noi, europenii, dar obişnuit pentru americanii din Florida, s-a petrecut ieri dimineaţă, în apropiere de Disney World, când un hotel s-a prăbuşit într-o groapă de cinci metri adâncime şi cincisprezece metri lăţime, ce s-a căscat dedesubt. Niciuna dintre cele douăzeci de persoane care se găseau în hotel nu a fost rănită, alegându-se doar cu o spaimă zdravănă. Acest fenomen, numit „sinkhole”, este ceva obişnuit în Florida, din cauza solului alcătuit din calcar şi argilă, fiind foarte vulnerabil la eroziunea provocată de apele subterane. În martie, anul acesta, în localitatea Seffner, tot în Florida, un alt „sinkhole” a înghiţit un bărbat cu tot cu patul în care dormea. Cu toate săpăturile executate cât de rapid s-a putut, nici patul, nici bărbatul nu au mai fost găsiţi, dispărând fără urmă în străfundurile pământului. Oricum, nu e prea plăcut să fii îngropat de viu, în timp ce dormi. O altă dovadă că nu trebuie să te pui cu natura, preferabil fiind, ca specie umană, să-ţi vezi lungul nasului, este incendiul care a izbucnit în data de 7 august, în Idaho, SUA, incendiu cu care se luptau şi duminică, 18 august, peste o mie de pompieri, în speranţa că-l va stinge. De pe 7 august şi până alaltăieri, incendiul a făcut scrum 41 de hectare de preerie şi de pădure, în celebra Sun Valley. Avioanele au deversat din zbor, de unsprezece zile, tone de apă pentru a împiedica incendiul să nu înghită cele aproape cinci mii de case şi o mie patru sute de magazine. Cu toate acestea, din cauza condiţiilor climaterice, direcţia vântului, gradul de umiditate, incendiul a-nceput să ameninţe mai multe staţiuni din Wood River Valley. Din această cauză, deoarece staţiunile-n cauză sunt destinate sporturilor de iarnă, pentru a stopa înaintarea flăcărilor au fost puse-n funcţiune tunurile cu zăpadă. În rest, proaspăt alesul preşedinte al Paraguay-ului, Horacio Cartes, şi-a donat salariul pe toţi următorii cinci ani, parohiei San Rafael, unde se află bolnavi în fază terminală. Salariul lui don Cartes este de zece mii de dolari pe lună, dar şi-a permis să-l doneze, fiind unul dintre cei mai bogaţi oameni din Paraguay. Desigur, gestul nu-mbunătăţeşte cu nimic nivelul de trai din Paraguay, dar îi creşte popularitatea lui don Cartes, mai ales într-o ţară unde predomină tele-noveliştii. Ce-ar fi să-şi doneze salariul de primar clujeanul fost prim-ministru, pentru a-mbunătăţi cel puţin fondul de carte din bibliotecile şcolare ale oraşului pe care-l păstoreşte de la nivelul celor cam 150 de centimetri, plus sau minus câţiva IQ. Ar merita urmat exemplul lui don Cartes.