Pierre Accoce
şi dr. Pierre Rentchnick_
Argument
Din momentul în care au devenit posesori de arme nucleare, şefii de Stat ai marilor naţiuni au avut la dispoziţia lor o forţă de distrugere în masă ne mai cunoscută vreodată în Istoriei lumii, astfel încât echilibrul lor mental, capacitatea lor intelectuală de a face faţă noilor situaţii ivite au constituit un fapt politic major ce au determinat destinul tuturor cetăţenilor, destin faţă de care aceştia nu au rămas indiferenţi, uneori recurgând la proteste de stradă.
Meritul şi originalitatea cărţii scrisă în colaborare de Pierre Accoce şi dr. Pierre Rentchnick este că abordează pentru prima dată relaţia dintre starea de sănătate a şefilor de Stat şi deciziile pe care le iau aceştia. Lucrarea este plină de amănunte cunoscute doar de specialişti, până la apariţia sa, ceea ce se constituie într-o autentică valoroasă contribuţie la dezvăluirea unor evenimente ce au modificat cursul Istoriei popoarelor.
Franklin Roosevelt era grav bolnav când a participat la negocierile de la Yalta. Fotografiile făcute cu ocazia acestui eveniment sunt o dovadă. Dar cine a ştiut, cu excepţia medicului personal, că tensiunea sa arterială atinsese maximul său de treizeci, blocându-i dramatic capacitatea sa de luciditate în timpul negocierilor esenţiale cu Stalin, referitor la împărţirea lumii?
De asemenea, nimeni nu a dezvăluit că Preşedintele John Kennedy îşi petrecea jumătate din zile stând în pat, din cauza unei grave boli ce afectaseră glandele sale suprarenale, chiar în momentul în care Kruşciov instala rachetele sovietice în Cuba.
Cazuri de şefi de Stat, bolnavi în momentul în care trebuia să ia decizii vitale, nu sunt puţine. Este cazul lui Salazar, Franco, Mao, Kruşciov, Brejnev, Papa Pius al XlI-lea, Stalin, Nixon.
Oare ce francez ar putea uita calvarul pe care l-a trăit în timpul ultimelor luni ale şefiei lui Georges Pompidou ?
Prin intermediul istoricului stării de sănătate a şefilor de Stat, Pierre Accoce şi dr. Pierre Rentchnick pun în discuţie problema esenţială a raportului pe carel întreţine puterea medicală cu cea politică: pentru garantarea securităţii popoarelor, acest raport ar trebui revizuit astfel încât medicul ar trebui să aibă dreptul de a spune direct: „Nu, domnule Preşedinte, nu mai sunteţi în stare să guvernaţi. Părăsiţi această funcţie pentru a lăsa pe altul a cărei stare de sănătate îi dă dreptul să o preia.”
Interesele politice şi economice de grup sunt din păcate prea puternice pentru a-i permite medicului să-i spună adevărul conducătorului de Stat, în momente vitale pentru Istoria unui popor.
Ar trebui scrisă o lucrare despre rolul capital, dar necunoscut, al bolii în istoria omenirii, mai precis în ceea ce-i priveşte pe marii oameni ce fac această istorie. Ni se vorbeşte mereu despre nasul Cleopatrei. Ar fi la fel de interesant dacă ni s-ar vorbi şi despre hemoroizii cardinalului Richelieu.
Henry de Montherlant Toate luminile stinse Carnete 1965, 1966, 1967 şi 1972, p.
42, N.R.F.
Preambul
„Nebunii, vizionarii, cei ce visau cu ochii deschişi, nevrozaţii şi alienaţii, din totdeauna, au jucat un mare rol în istoria umanităţii nu doar prin faptul că naşterea le-a permis să aibă dreptul de a fi suverani. în general, ei au provacat mari dezastre sociale, dar nu singuri, deoarece au fost susţinuţi. Aceste persoane au avut o influenţă incalculabilă asupra epocii în care au trăit, dar şi asupra celei ce a urmat. Uneori, aceste fiinţe au generat importante mişcări culturale, au făcut mari descoperiri. Au putut acest lucru, pe de o parte, datorită părţii intacte a personalităţii lor, adică în ciuda anomaliilor ce-i caracterizau, iar, pe de altă parte, de cele mai multe ori, datorită trăsăturilor patologice ale caracterului lor, asimetriei dezvoltării lor, tăriei anormale de manifestare a unor dorinţe, abandonării propriei lor persoane în limitele unui scop unic ce le-a dat forţa de a-i convinge pe alţii să-i urmeze, de a învinge rezistenţa lumii ce nu accepta, în prima etapă, ideile lor.
O nevroză este un fondament foarte instabil pentru a permite coordonarea unei existenţe. Cu toate că istoria omenirii este plină de personalităţi nevrozate, de monomani, de psihotici care au reuşit să ajungă la putere, trebuie de asemenea spus că aceştia pe cât de repede au ajuns la putere, la fel de repede au fost înlăturaţi din poziţia de a lua decizii.
Cursul vieţii celor mulţi poate fi modificat de temperamentul unui singur individ. Dacă Miltiade ar fi fugit de la Marathon iar Charles Martel de la Poiti-er, civilizaţia occidentală ar fi arătat altfel. Şi cu totul altfel ar fi arăta lumea dacă Iisus şi-ar fi renegat doctrina în faţa lui
Pilat”.
Sigmund Freud Preşedintele Thomas Woodrow Wilson, portret psihologic
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ, pentru cunoaşterea adevărului istoric de care se feresc toţi cei aflaţi la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înţelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărţirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Şi este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce şi dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte şi despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influenţat evoluţia politică din zonele unde aceştia au putut să-şi exercite influenţa. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.
