Pierre Accoce
și dr. Pierre Rentchnick
21 decembrie 1952. Ales președinte al Statelor Unite, generalul Dwight Eisenhow-er sărbătorește victoria sa în alegerile prezidențiale. La Casa Albă îl așteaptă un dosar fierbinte: războiul din Coreea. Un război ce părea ușor de câștigat de către americani, dar care, spre uimirea tuturor degenerase, transformându-se într-un nemilos abator pentru americani deoarece teritoriul coreean ajunsese un teatru de confruntare armată între Statele Unite și China. Conflictul trebuia neapărat oprit deoarece risca să fie la originea declanșării celui de-al treilea război mondial. în Anglia, cei ce drept de vot îl aduseseră din nou la putere pe Wis-ton Churchill, în vârstă de șaptezeci și șapte de ani. Deși bătrân, leul englez nu are de gând să facă niciun compromis cu nimeni. La Moscova, tot pe 21 decembrie, Stalin sărbătorește împlinirea vârstei de șaptezeci și trei de ani.
Văzându-l, degeaba cauți să regăsești în aspectul său colosul plesnind de sănătate, așa cum apare în fotografiile și tablourile oficiale. Stalin îți lasă impresia că s-a micșorat. în realitate, are un metru șaizeci și cinci de centimetri înălțime, dar pare și mai mic din cauza greutății corporale ce depășea deja pe cea pe care ar fi trebuit s-o abă la vârsta și înălțimea sa fizică reală. Burta sa atârnă cu mult peste cureaua pantalonilor, iar la ceafă are deja mai multe pliuri din cauza excesului de grăsime. Din cauza burții enorme, pantalonii îi atârnă, dar refuză să poarte bretele. Variola, pe care a avut-o în tinerețe, i-a atacat și mai mult obrajii, cu trecerea timpului. Stalin nu mai este deloc interesat să fie fardat. Pete roșii îi acoperă fața. Se vede tot mai limpede urmările catastrofale ale proastei circulații a sângelui.
Fetei sale, Svetlana, care venise la Kremlin cu ocazia aniversării zilei sale de naștere, începe să-i povestească cât de mult l-a costat ultima consultație efectuată de echipa da medici. Apoi, începe să râdă, spunându-i Svetlanei cum a reușit să-i păcălească pe medicii care se încăpățânau să-l determine să respecte regimul alimentar prescris pentru a slăbi. Dar, ceea ce-l scotea cel mai mult din sărite era faptul căi interziseseră să mai fumeze. Nu i-au interzis doar țigările. Nu-i mai dădeau voie să fumeze nici din pipă. Este adevărat că are mereu în buzunar o pipă, din obișnuință, dar nu mai este plină cui tutun. Brusc se oprește din vorbit. O lucire gălbuie îi apare în priviri. Cine-l cunoaște, știe că este semnul că începe să se înfurie.
Ca toți cei care-l vizitează, din ce în ce mai puțini, deoarece, în ultima vreme nu mai suportă să aibă oasmeni mulți în jurul său, Svetlana constată că arată din ce în ce mai dărâmat fizic. Ar vrea foarte mult să-i vorbească, să-i spună că nu-i place cum arată, dar se abține. A fost prevenită de medici să nu facă greșeala să discute cu tatcă-su despre aspectul fizic al acestuia deoarece îi va provoca stări de furie ce ar putea să-i fie fatale. Svetlana se abține. Mai târziu, va scrie despre aceste ultime întâlniri cu tatăl ei. Așa cum va mărturisi ulterior, întâlnirile, în ultimi ani de viață ai lui Stalin, vor fi tot mai scurte. Nu-i mai lega niciun
sentiment. Acum, Stalin nu mai era în stare de niciun fel de manifestare de afecțiune. Când era mică, Stalin îi spunea vrăbiuța mea, turturica mea. Pe măsură ce a crescut, a devenit tot mai rece și mai indiferent în relațiile cu ea.
în realitate, după cum au povestit cei ce au stat în preajma sa, Stalin nu a avut, cu adevărat, sentimente de tată. Uneori, de ochii lumii făcea eforturi pentru a salva aparențele, pentru a cea impresia că este preocupat, în plan sentimental de familia sa. A avut trei copii, dar toți trei au fost pentru el niște străini. Pentru stăpânul de la Kremlin, Vasili, fratele Svetlanei, general de aviație, nu este decât un ratat alcoolic căruia i-a întors definitiv spatele. Svetlana și Vasili sunt copiii din cea de-a doua căsătorie, cu Nadejda Aliluieva, care până la urmă s-a sinucis. Cel mare, lakov, era din prima căsătorie, ce se pare că a fost singura mare iubire a lui Stalin. Ecaterina Svanidze o luse de soție în 1902, la Tiflis. Șase ani mai târziu se năștea lakov. Din nefericire, Ecaterina nu și-a mai revenit, după naștere, murind la câteva luni după ce l-a adus pe lume pe lakov. Cei câțiva prieteni pe care i-a avut în acea perioadă, au fost martorii mari suferințe sufletești prin care a tecut Stalin, după moartea Ecater-inei. După cum va relata Josef Iremachvili, în cartea sa, Stalin und die Tragodie Georgiens, publicată la Berlin, în 1932, Stalin, aflat în fața sicriului în care se găsea prima sa soție, ar fi mumurat: “Totul este așa de zadarnic, lumea din jurul meu și-a pierdut strălucirea.” De fapt, din acea zi a înmormântării, nimeni nu l-a mai văzut pe Stalin capabil să-și manifeste vreun sentiment cât de mărunt, de iubire. lakov va muri în cel de-al Doilea Război Mondial, în Germania, într-un lagăr de prizonieri. Când a aflat că fiul din prima căsătorie era prizonier la nemți, Stalin nu a făcut absolut nimic să-l salveze. Mereu l-a considerat vinovat de moartea Ecaterinei.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. Totodată, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.
