Lumea, condusă de bolnavi (37)

Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick
Toată lumea spune pe un ton apăsat: Nixon imoralul, Nixon mincinosul, dar nimeni nu spune Nixon bolnavul. Cu toate acestea chiar este. Psihanaliștii au realizat destul de repede acest lucru, dat toți au preferat să tacă. Nixon încă mai deținea puterea. Dacă unul dintre psihanaliști ar fi îndrăznit să iasă în public cu vreo declarație, nu se știe ce reacție ar fi putut să aibă Nixon. Oricum, s-a observat că, foarte repede, Nixon a atins faza celor aflaţi la un pas de a se sinucide, stare caracteristică celor afectați de psihonevroză obse-sională atunci când sunt strânși cu ușa. ĩn paralel, Nixon simte ca un fel de greutate, la piciorul stâng. Medicii consultați diagnostichează o flebită. Un cheag de sânge bloca vena. Partea proastă era că acest cheag de sâ
1974, Nixon pornește într-un turneu prin Orientul Mijlociu al cărui punct final va fi Moscova. Walter Tkach și William Lukash, cei doi medici oficiali de la Casa Albă, îl însoțesc pe Nixon. ĩn ciuda recomandărilor și tratamentului prescris de cei doi medici, Nixon refuză medicamentele și aruncă de nu se vede banda elastică ce trebuia s-o poarte la piciorul stâng. Ore întregi va sta în picioare, va merge de colo-colo, iar la sfârșitul zilei va cădea doborât de durere. La un moment dat chiar îi vine ideea de a-i trage în piept pe cei din Washington care -l tot urmăresc în justiție. Ce ar fi dacă în timpul turneului în străinătate, după cum va mărturisi mai târziu, pur și simplu ar dispare fără urmă, lăsându-i pe hăituitorii săi cu ochii în soare sau, o altă variantă ce-i surâde, dacă sar sinucide pentru a intra definitiv în istorie. Doar că moartea nu este interesată să-l ia cu ea.
ĩntoarcerea din turneau nu are nimic glorios. A fost un efort inutil din dorința de a scăpa de propriul destin. Pe 24 iulie, comisia judiciară se reunește. Dezbaterile sunt televizate. Sâmbătă, 27 iulie, seara, se dă verdictul. Douăzeci și șapte de membri ai comisiei, contra unsprezece, recomandă destituirea lui Nixon. Resemnat, la aflarea verdictului, Nixon demisionează. Demisia este depusă pe data de 9 august 1974. Din cauza tulburărilor mentale prin care a trecut, Nixon pierde totul: prestigiul, considerația personală, stima celor din jur, respectul întregii națiuni.
Redevenind simplu cetățean, gândul de a se sinucide îl bântuie tot mai mult. Refugiat la San Clemente, Nixon suportă consecințele călătoriei imprudente, efectuate în timpul verii, în Egipt. Flebita revine, resimțindu-se tot mai puternic. Este în stadiul în care mai poate fi tratată cu medicamente clasice. Cu toate acestea, înăcrit de viață, Nixon cere să fie operat, nutrind speranța că va muri pe masa de operație, din cauza anestezicului administrat. Era ultima sa speranță că în modul acesta va scăpa de dușmanii care-l tot sâcâiau și după ce-și dăduse demisia. Dar medicii sunt foarte atenți. Decizia pe care o ia Nixon, în noiembrie 1974, cu speranța că va muri pe masa de operație, se dovedește a fi greșită ca cele mai multe pe care le-a luat în ultimii patru ani de conducere a Statelor Unie. Chirurgii sunt deciși să-și facă meseria cum trebuie. ĩn urma presiunii exercitate de doctorul John Lungren, Nixon este internat la Long Beach, California. Doctorul Eldon B. Hickman pune mâna pe bisturiu și trece la treabă. ĩn șaptezeci și unu de minute, termină ce avea de făcut. O lucrare remarcabilă. Intervenția sa chirurgicală restabilește, în parametri normali, circulația periferică la piciorul stâng. Nixon este salvat. După câteva zile de convalescență este externat și trimis acasă, la San Clemente. Se reîntoarce în universul de care îi este o greață profundă, de când și-a dat demisia din funcția de președinte al Statelor Unite, cel al oamenilor.
Adolf Hitler – Benito Mussolini
Neville Chamberlain Edouard Daladier Generalul Maurice Gamelin
ĩn 1976, în Statele Unite trăiau aproape șaptesprezece milioane de tineri cu vârsta între 18 și 21 de ani, ceea ce reprezenta 11% din totalul persoanelor cu drept de vot. Dintre ei, 92% nu știau nimic despre Primul Război Mondial. 82% habar nu aveau că în 1929 a izbucnit criza economică. 62% nu erau în stare să spună ce s-a întâmplat, în 1941, la Pearl Harbor. 56% nu auziseră de războiul din Coreea. 40% nu știau cine l-a asasinat pe Kennedy. T rei din zece au uitat că în iulie 1969, Neil Armstrong, american, pusese piciorul pe solul lunar. Acestea erau datele rezultate în urma unui sondaj efectuat în rândul tinerilor americani, în mai 1976
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. ĩn altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotărță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.