Pierre Accoce
și dr. Pierre Rentchnick
În recentul tratat franco-polonez se stipula că “cel mult în cincisprezece zile de la declanșarea conflictului se va decreta mobilizarea generală.” Serviciile militare de informații confirmau faptul că cea mai mare parte a trupelor germane se îndreptau spre est. În această situație, Hitler nu putea opune Vestului decât o foarte slabă rezistență în caz de invadare a teritoriului german. În plus, nu avea suficient material de război, nici suficienți soldați pentru a se opune trupelor franco-germane, în clipa în care acestea ar fi trecut Rinul, ceea ce ar fi blocat intențiile Berlinului de a invada Europa. Pe scurt, al Doilea Război Mondial s-ar fi terminat chiar în 1939 dacă trupele franco-engleze erau pe fază și ar fi reacționat imediat. Fiecare lună de respirat liber ce i se acorda lui Hitler nu făcea decât să crească puterea mulitară a acestuia. Cel care i-a acordat răgazul necesar lui Hitler pentru a acționa în liniște a fost chiar generalul Gamelin. Ceea ce nu se poate înțelege cu claritate nici până în ziua de azi este faptul că generalul francez a amânat dincolo de ultima clipă momentul de a trece la acțiune pentru a ocupa Germania, punând-o astfel în imposibilitatea de a declanșa războiul, mai ales că toată lumea își punea toate speranțele în armata franceză, considerată, la vremea respectivă, cea mai performantă. Cu toate acestea, evenimentele au demonstrat, spre uimirea tuturor, că cea mai performantă devenise, de fapt, armata germană ce i-a luat ca din oală pe Aliați. În 1938 și în 1939, Chamberlain, Daladier și Gamelin erau considerați cei mai puternici oameni din Europa. Contemporanii nu prea dădeau doi bani pe Hitler, ceea ce a fost o mare eroare. Greșelile diplomatice și politice comise de cei trei oameni ai zile, în toți își puneau speranțele, i-au permis lui Hitler să-și arate lumii întregi adevărata sa față.
Până la urmă, adevăratul lor fel de a fi și de a gândi a ieșit la iveală. La Londra, Neville Chamberlain nu ascundea faptul că nu era făcut pentru a se lupta cu vremurile ce se profilau la orizont. Pentru a justifica ura sa împotriva războiului, Chamberlain a ținut la cel mai de jos nivel dezvoltarea și dotarea armatei engleze. Chiar dacă se vedea foarte limpede că vremurile se vor schimba, devenind clar că armata britanică trebuia modernizată, Chamberlain se încăpățâna să stea blocat în politica sa internă și externă antirăzboi. Rămânea surd la faptul că Wiston Churchill, Anthony Eden și întreaga Anglie îi cerea socoteală pentru greșelile comise. Ajunsese în situația în care se mulțumea doar cu faptul că evita să dea un răspuns clar. Pentru a contracara lipsa de timp, necesar modernizării și dotării armatei, intenționa să ceară ajutor Statelor Unite, fără să ia ſn calcul că Washingtonul avea o arie de acțiune externă limitată chiar de propria sa politică izolaționistă. Deoarece situația devenea tot mai critică, miniștri și deputații începuseră să-i atragă atenția că Anglia, din cauza lui, se îndrepta într-o direcție nedorită. Cu toate acestea, Chamberlain se dovedea a fi orb din punct de vedere mental, insensibil la criticile ce-i erau adresate, surd la avertismentele ce i se adresau, tot mai rigid și mai maniheist. Adevărul este că evoluția evenimentelor îi dărâmau cu brutalitate universul său interior care se prăbușea tot mai mult, blocându-l definitiv din punct de vedere psihologic. Pe scurt, psihic Chamberlain nu era pregătit pe vremurile ce urmau să vină, chiar dacă aceste schimbări începuseră să se vadă cu ochiul liber.
Evenimentele se derulau mai repede decât putea Chamberlain să priceapă. Ajunsese să rămână foarte mult în urma evenimentelor ce depășeau cu mult puterea sa de analiză și percepere. Pe scurt, era un om depășit ce nu înțelegea că trebuia să se retragă. Cu cît se încăpățâna mai mult să controleze puterea politică a Angliei, cu atât mai mult îndrepta țara spre marele dezastru reprezentat de declanșarea unui război mondial. În afară de aceasta, până la urmă s-a aflat adevărul. Englezilor li s-a adus la cunoștință de ce Chamberlain nu mai reacționa politic cum ar fi fost normal să reacționeze în situația critică în care se afla imperiul britanic: era bolnav de cancer la colon. În mai 1940 se va descoperi de ce boală suferea în realitate, fiind imediat internat în spital. În această situație, Chamberlain demisionează. Era prea târziu perntru Anglia, dar și pentru întreaga lume. Va muri în spital, în data de 9 noiembrie 1940. Până în ultima sa zi de viață, Chamberlain va rămâne ferm convins că armata germană, sub conducerea lui Hitler, va reuși să invadeze Anglia.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. În altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.
