Pierre Accoce şi dr. Pierre Rentchnick
Astfel, baronul Charles McMoran Wilson, de profesie medic, a mai urcat o treaptă în ierarhia socială, devenind consilier. Baronul, cunoscut mai mult sub denumirea de lordul Moran, habar n-avea cât de tensionat poate fi uneori mediul politic. A aflat-o pe pielea lui, mai ales din clipa în care a fost trimis în misiuni diplomatice unde arta de a vindeca a fost rapid înlocuită cu cea a negocierilor în plan politic.
Deși, aparent ajunsese să creadă că va fi destinat unei strălucite cariere politice, Esculap i-a dat de înțeles, prin diferite semne ale destinului, că nu se va întâmpla asta. Când începuse să se obișnuiască cu viața de diplomat, plăcându-i chiar mai mult decât cea de medic, în 1940, guvernul în cheamă la Londra. Curios, dă câteva telefoane în dreapta și stânga, aflând că s-ar putea să devină medicul oficial al unei importante personalități politice. Pentru lordul Moran, această presupunere a echivalat cu senzația pe care ar fi avut-o dacă-i pica tavanul în cap. ĩn ceea e privește personalitățile politice, era sătul până peste cap, mai ales după scurta și neplăcuta experiență prin care trecuse când avusese de a face cu fostul prim-ministru Chamberlain. Acesta din urmă, a făcut ca toți dracii când lordul Moran i-a recomandat să se retragă din politică după ce constatase că este bolnav de cancer. Chamberlain l-a trimis la plimbare pe lordul medic, crezând, la modul sincer, că acesta este țnțeles cu adversarii săi pentru a-l scoate din jocul politic. Adevărul este că Chamber-lain se credea hărăzit de soartă să salveze omenirea de la o catastrofă mondială. Că nu a reușit, aceasta a fost și din cauza bolii care-i submina capacitatea de a judeca rațional.
Revenind la anul 1940, i s-a explicat lordului Moran că un șef de Stat nu poate rămâne fără un medic care să nu țină sub observație permanentă starea acestuia de sănătate. I s-a mai explica, că prezența sa este obligatorie pe lângă prim-ministrul Angliei, cu atât mai mult cu cât Marea Britanie părea tot mai serios amenințată de o iminentă debarcare germană, ceea ce ar fi fost o teribilă catastrofă pentru Casa Regală. Deci, pentru prima dată în istoria țării, cabietul lua foarte în serios necesitatea de a desemna un medic care să stea după coada prim-ministrului nou desemnat, douăzeciși patru de ore din douăzeciși patru. Autoritățile au discutat la modul cinstit cu lordul Moran, explicându-i ce-l ateaptă, iar acesta a înțeles că-l așteaptă zile grele. Pacientul, ce i se încredința spre supraveghere, nu-l va lăsa să răsufle în linite nici măcar o clipă. Acesta nu era altul decât Winston Churchill. Din felul cum i s-a vorbiti și s-a explicat care este adevărata situație internațională, politică și militară, lordul Moran a înțeles că nu mai este loc de întors. Pe scurt, mai avea rost să discute sau să comenteze ordinele ? Astfel, lordul Moran devine medicul oficial, cu normă întreagă, al lui Wiston Cuurchill. Cu timpul, se va consola cu faltul că numele său va fi legat de cel al unui mare om de Stat. Rule Britannia! Prima întâlnire a lordului Moran cu prim-ministrul Curchill a fost teribil de dezagreabilă, deoarece a fost obligat să facă o oră de anticameră, pe Downing Street, nr. 10. Deci, prima impresia a fost teribil de dezagreabilă, lordul chiar gândindu-se să renunțe. Când a fost primit de prim-ministrul, ce-l privea pe deasupras lentilelor ochelarilor arhaici, în formă de semilună, bombănind, ca un tinerel, la adresa întregii lumii, lordul Moran a zâmbit în sinea sa. Asemenea majorității englezilor, lordul Moran cunoștea destule amănunte legate de cariera politică a lui Churchill. Din momentul în care l-a văzut în fața ochilor, din felul cum au discutat, lordul Moran a înțeles că soarta sa, pentru o lungă perioadă de timp, va fi identică cu cea a interlocutorului său. De altfel, de apteze-ci de ani, clanul Churchill era prezent în mod activ pe toată lundiumeai lățimea Imperiului Britanic.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. În altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-ți exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.
