Pierre Accoce
și dr. Pierre Rentchnick
O grilă folosită în mod curent ne permite să judecăm destul de ușor felul de a fi al șefilor de Stat. Celebritatea și impactul fiecăruia dintre ei depinde foarte mult de renumele și influența pe care le au propriul Stat în lumea întreagă. Dar, în cazul de Gaulle, aplicarea unei astfel de grile nu ar redat în totalitate realitatea. Aceasta din cauza faptului că nu a fost un politician în sensul clasic al cuvântului, nefiind crescut în cadrului unui partid existent aprioric. Pe de altă parte, de Gaulle nu a fost niciun militar perfect, deși a purtat uniforma o bună parte din viața sa. Ceea ce este caracteristic pentru de Gaulle este faptul că a avut abilitatea necesară de a trece la conducerea țării de fiecare dată când aceasta a fost în pericol de a se scufunda.
Când Franța a început să se scufu-ne, în vârtejul evenimentelor din 1940, deși era o persoană despre care poporul nu știa nimic, de Gaulle preia frâiele conducerii, salvând țara de la dezonoarea totală. ĩn 1944, când Franța era dezorientată, încercând să-și găsească drumul corect, după patru ani de convulsii, când încă aveau loc confruntări cu aramata germană în unele zone de pe teritoriul ei, de Gaulle reușește s-o dirijejeze pe drumul democraței. Pierzând foarte mult din imperiul ei colonial, având o industrie periculos de întârziată, ceea ce i-a afectat, pe moment, dezvoltarea, Franța nu poate împiedica, în 1958, prăbușirea suveranității sale. Din nou, de Gaulle preia conducerea Statului. Totuși, în cei optsprezece ani scurși de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, lumea se schimbase foarte mult. Marile puteri mondiale se aflau acum la Washington și la Moscova. Propulsate de o expansiune galopantă, Statele Unite impuneau legea lor în partea occidentală. Pentru a nu rămâne în urma americanilor, Uniunea Sovietică a mizat totul pe dezvoltarea industriei grele și pe înarmarea masivă. Rușii vor fi primii ce vor demara cucerirea spațiului cosmic și vor răspândi doctrina comunistă în țările din lumea a treia, ce erau sufocate de gradul ridicat de sărăcie. ĩn această nouă conjunctură internațională, de Gaulle își asumă o misiune pe care va reuși s-o ducă la capăt: să relanseze nivelul de viață al francezilor, ce era destul de scăzut, să limiteze cât mai mult traumatismele din mintea poporului, produse de război, să-i redea încrederea în viață.
Cei ce l-au cunoscut, au fost foarte mirați de curajul lui de Gaulle de a se confrunta cu disperearea poporului, fiind capabil de-a o reduce aproape la zero. Deși tragediile uzează foarte mult chiar și caracterele tari, de Gaulle a reușit să se adapteze, scoțând astfel țara din situația deplorabilă în care se afla. Psihologii știu că nu devii peste noapte capabil să reziști la furtunile istoriei. Bagajul ereditar și mental al lui de Gaulle i-a uimit pe foarte mulți.
Cu toate acestea, educația primită de de Gaulle, al treilea din cei cinci copii ai unei respectabile familii burgheze, nu a justificat capacitatea sa de a se adapta rapid la situațiile ivite și de a fi învingător. Totuși a fost o idee care, băgată abil în mintea copiilor, a dat roade. Henri, tatăl, profesor laic la iezuiții ce controlau marile școli din Paris, le-a spus fetei sale și celor patru băieții ai săi, că pe vremuri, regii Franței au dat o foarte mare strălucire Franței. Tatăl le-a vorbit despre o Franță care, de-a lungul secolelor, a fost capabilă să se impună, să copleșească prin grandoarea sa. Practic, tatăl avea aceleași idei pe care le avea Chateaubriand. ĩn plus, celor cinci copii li s-a inoculat o morală riguroasă și dezinteresată. Educați în felul acesta, sora și cei patru frați vor fi imaginea tatălui: vor regreta dispariția monarhiei franceze, vor fi patrioți zeloși, toată viața vor duce la capăt ceea ce și-au propus să facă. De la acest tată care stăpânea în mod superb filosofia și latina, excepție făcând limbile străine care nu s-au lipit de el, Charles de Gaulle a prins gustul pentru știintele umaniste. Cu toate acestea, nimic din această educație primită cu grijă, după metode clasice, nu lăsa să se-ntrevadă că tânărul de Gaulle va avea un mod de gândire specific celor hărăziți să facă față tumultului vieții.
lntrat în armată, s-a adaptat perfect. A parcurs toate etapele, fără să iasă prea mult în evidență. ĩntâi Saint-Cyr, unde s-a ales cu galoanele. Apoi, Primul Război Mondial care a fost ce-a de-a doua școală a sa. A urmat viața de garnizoană, avansarea în ierarhia militară. Deși armată este un univers care mai mult scoate în față mediocritatea, nu pe cei ce gândesc, de Gaulle se va impune.
Care era secretul său? Secretul său a fost studiul aprofundat al istoriei, studiu ce a modelat multe destine. ĩncă din tinerețe, nespunând la nimeni, Charles de Gaulle a fost preocupat de personalitățile puternice care au modificat cursul istoriei. ĩn afara orelor de curs, de Gaulle a studiat cu mare atenție mecanismul care i-a dus în vârful puterii pe cei ambițioși. Modelele sale au fost Napoleon Bonaparte, George Washington, Thomas Jeffer-son, prințul Otto von Bismarck. El a remarcat că toți aceștia au devenit șefi de Stat deoarece au știut să iasă, la momentul potrivit, în calea evenimentelor și să le domine. Această constatare o va spune, în cadrul unui interviu, ziaristului american C.L. Sulzberg-er. Prin mimetism, de Gaulle își va schimba felul de a gândi, modul de a se comporta, își va adapta atitudinile pe care le va lua prin raportare la evenimentele cu care se va confrunta. Noul de Gaulle va fi un amestec de hotărâre implacabilă, de rigiditate, de reacții imprevizibile.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. ĩn altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. De asemenea, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.
Lumea, condusă de bolnavi (79)
Date: