Preot loan ŞTEFANESCU
„Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta”. Iată o atenţionare cu privire la modul greşit de reunire a celor exterioare cu cele interioare ale noastre! Dar, tot aceste cuvinte sunt şi o proorocire, căci Mântuitorul nu zice „acolo este şi inima ta”, ci zice: „acola va fi şi inima ta”. Fiind vorba de cuvintele Mântuitorului, să nu ni se pară că nu se referă şi la noi sau că pentru noi ar putea fi altfel.
Am ajuns să trăim vremuri de dezbinare. Am ajuns şi noi să fim dezbinaţi, până în cele mai adânci locuri ale fiinţei noastre. Şi-a făcut loc dezbinarea între trup şi suflet: după ceva tânjeşte trupul şi după altceva tânjeşte sufletul. Dezbinarea s-a adâncit între minte şi inimă: una ne spune cugetul şi alta simţim cu inima. Apoi, iuţimea, dată nouă de Dumnezeu ca putere de a ne împotrivi diavolului, nu se mai întoarce împotriva păcatului, ci se stârneşte ca mânie când nu ni se împlineşte pofta. Raţiunea nu mai este regina puterilor sufleteşti, ci a devenit sluga acestora, şi, cum a spus Sf. Maxim Mărturisitorul, a ajuns să slujească pentru justificarea păcatului şi să caute prilejuri de păcătuire cât mai rafinate sau cât mai bine disimulate ca nevinovate. Lucrarea raţiunii căzute este ca un cântec de leagăn pentru adormirea conştiinţei.
Dar, odată cu căderea omului a cunoscut stricăciunea întreaga zidire şi s-a făcut o dezbinare între lume şi împărăţia cerurilor, dezbinare care ne-a făcut să uităm de bogăţia din împărăţia cerurilor şi să privim „ca la o comoară” la cele strălucitoare ale acestei lumi, lipindu-ne inima de ele.
Dacă ne vom gândi însă că Mântuirorul Hristos ne-a spus: „Dumnezeu-Tatăl este mai mare decât toţi şi nimeni nu poate răpi ceva din mâna Lui” – ar trebui din mâna Lui să cerem, în mâna Lui să aşezăm toate ale noastre şi astfel la El va fi şi comoara noastră şi inima noastră şi mintea noastră, toate ale noastre, şi aşa începem să depăşim dezamăgirile, reunindu-ne în Domnul.
Aceasta cere însă strădunţă. în primul rând, prin pocăinţă să reevaluăm totul; să punem împărăţia Cerurilor în locul lumii acesteia, să reevaluăm totul; să punem împărăţia Cerurilor în locul lumii acesteia, să reevaluăm totul; să punem împărăţia Cerurilor în locul lumii acesteia şi să ne împăcăm cu Dumnezeu. Apoi, prin rugăciune să reunim puterile sufleteşti, prin rugăciunea inimii „să reunim mintea cu inima, ca să fim una când vorbim cu Dumnezeu. Prin post şi înfrânare să încercăm să reunim trupul cu sufletul. Toate acestea trebui să meargă mână în mână totdeauna.
De aceea, toate atenţionările pe care Mântuitorul Hristos le face prin galsul Sfintei Evanghelii ne spun să nu mai continuăm „să ne murdărim” – să privim lucrurile mai atent şi să fim cu mai multă grijă faţă de viaţa noastră, de modul cum o cheltuim.
împotriva răului nu putem lupta decât sporind binele în lume, până când răul şi dezordinea vor fi copleşite de binele din jur şi nu va mai putea vătăma pe nimeni. Este mare nevoie de o îndumnezeire crescândă a omului, de o ridicare treptată a chipului la asemănare, lucrând tot mai mult asemenea lui Hristos.
Este mare nevoie să identificăm voia noastră cu voia lui Dumnezeu, aşa cum ne-a dat pildă Hristos în viaţa Sa pământească, căci conturarea voii noastre este un corolar al lucrării tuturor puterilor sufleteşti: pentru a împlini porunca iubirii, cu puterea raţiunii pentru a înăbuşi puterea unei dorinţe, a unei pofte sau a unei respingeri mânioase care o încalcă. Aşadar, osteniţi-vă puţin! întorceţi-vă în ceata prietenilor lui Dumnezeu ca să ajungem la un sfârşit de drum fericit – chiar dacă drumul este presărat cu greutăţi!
Odată, un părinte s-a aşezat alături de fetele sale şi le-a întrebat: „Să presupunem că aţi putea avea tot ce v-aţi dori voi pe lumea asta, ce-aţi alege?” Eu aş alege să fiu frumoasă – a zis una dintre ele. Tuturor le place „frumosul şi eu, dacă aş fi frumoasă, aş plăcea la toată lumea”.
Fată, ce fraieră eşti, s-a răstit la ea sora ei. Mai ţii minte ce frumoasă era colega ta de bancă înainte să facă vărsat de vânt? Frumuseţea este un lucru trecător. Eu mi-aş dori să fiu bogată. Nu vezi că banii organizează lumea de azi, şi cu ei aş putea cumpăra tot ce aş vrea!
Tatăl, care le asculta în linişte, cu un beţişor a făcut multe zerouri pe nisip şi le-a zis: „Ceea ce aţi spus voi – frumuseţe şi bogăţie nu sunt nimic pentru un om inteligent. Sunt zerouri multe, dar dacă le pui o cifră înainte, se pot transforma într-o adevărată comoară. Singurul lucru cu adevărat de preţ este sufletul, care este un dar de la Dumnezeu. Numai sufletul curat poate face oamenii frumoşi şi
bogaţi!”
Aşadar, luptaţi pentru un suflet curat… şi veţi avea un sfârşit de drum fericit!
