Mafia drapelului românesc

In ultima vreme se tot spunea că nu a mai rămas nimic de vânzare din România sau din ceea ce poate însemna România. Chiar aşa să fie? Ieri, Curtea de Apel Constanţa a anulat, definitiv, contractul din 2012, prin care dreptul de folosinţă a pavilionului maritim românesc era cedat companiei Ilvana Holding, un offshore înregistrat în Cipru. Ei, ce ziceţi de asta? Acum ne vindem şi drapelul de stat. Pe când vom începe să ne vindem şi izmenele de pe noi, alea model mioritic, ciobănesc? De regulă, vorbesc politicos şi scriu decent, dar acum, voi vitriola puţin tonul, deoarece ceea ce au făcut nişte lichele merită scos în evidenţă pentru a se înţelege că, din cauza unor astfel de indivizi corupţi până-n măduva oaselor, riscăm să fim desfiinţaţi ca stat.
Pe scurt, în premieră absolută, mondială, cum numai românilor li se putea întâmplă, că altă naţiune mai credulă nu există în Europa, de tot votează o dată la patru ani numai scusuri, contractul cu pricina ar fi dus în situaţia în care România şi-ar fi pierdut dreptul suveran asupra pavilionului naţional. Adică, rămasă fără drapel, României nici nu ar mai fi putut să i se fâlfâie.
Spre onoarea ei, deoarece răsufli uşurat că mai există români verticali în România cocoşată de lichelism, instanţa a menţinut decizia Tribunalului Constanţa din 25 septembrie 2015, care constată nulitatea absolută a contractului de agenţie încheiat între Autoritatea Navală Română şi Ilvana Holding, înregistrat la ANR pe 14 septembrie 2012. Judecătorii Nicolae Stanciu, Revi Moga şi Ramona Poppa de la Curtea de Apel Constanţa au respins contestaţia formulată de reprezentanţii offshore-ului cipriot care primise dreptul de folosinţă a pavilionului românesc pentru o perioadă de 30 de ani.
Astfel, a ieşit la suprafaţă adevărata miză a acestui contract. Deci, miza acestuia era administrarea noului registru al Pavilionului internaţional românesc, iar statul român ar fi câştigat mai nimic din această afacere, adică în jur de 1.000 de euro pe navă, adică nici cât valoarea internaţională a pişatului de câine, în timp ce firma germană, care a pus la cale această scandaloasă afacere prin mituirea de jigodii româneşti, ar fi pus ghiara pe sume între 6.000 şi 40.000 de euro, în funcţie de tonajul navei.
Condiţia ca Autoritatea Navală Română (ANR) să poată încasa taxele pe navă era ca RifA Holding Limited să înregistreze minimum 200 de nave sub pavilion românesc. De precizat că, în cazul în care registrul internaţional nu reuşea să depăşească acest număr de nave, RIFA nu plătea nimic către ANR timp de cinci ani şi abia după acest termen autoritatea încasa ceva. Mai clar, era ţeapă de ţeapă. Să fie şi mai clar: nu avem bani pentru autostrăzi, dar avem un stoc baban de lichele care, pentru câţiva euro în plus, în buzunarele lor, ne vând drapelul.
întreaga afacere Pavilionul a fost orchestrată de politicieni la vârf din preajma lui Victor Ponta, ghinionul fostului prim ministru, care, deşi nu este înhăitat cu această găoazărie de borfaşi, are neşansa ca numele să-i fie asociat pe nedrept cu aceştia, dar şi cu a celor trei crai de Răsărit, Radu Mazăre – Nicuşor Constantinescu şi Sorin Strutinscky.
Singurul oficial care a semnalat faptul că acest contract este unul complet păgubos pentru România este Andrian Mihei, fost director al ANR, prin gestul său dovedind că mai există, ce-i drept puţini ca număr, bugetari care nu se vând şi nici nu vând pe nimic demnitatea statului român. El a cerut, pe vremea când asigura conducerea instituţiei, desecretizarea contractului. După cum se precizează în mass media naţională, de fapt, o parte din ea, la momentul semnării contractului, Ministerul Transporturilor era condus de liberalul Relu Fenechiu, aflat în închisoare, după o condamnare în dosarul „Transformatorul”.
P.S.: deci o firmă germană ne tragea o ţeapă să ne usture mai ceva ca ardeiul înfipt între fese. Intrebare, şi pentru proşti şi pentru deştepţi: când veţi înţelege că străinii nu ne iubesc, ci vor doar să le pupăm necondiţionat călcâile?