Mai eşti om? Dar creştin mai eşti?

Preot loan ŞTEFĂNESCU
Omule! Ce bogat ai fi dacă ai rămâne „OM” prin izvorul de har dumnezeiesc şi te-ai întrebat neîncetat: Este Dumnezeu cu mine? Dacă Judecata de Apoi ar fi mâine, eu sunt pregătit? Căci scris este: „în ce stare te vei fi găsit, în aceea vei fi judecat”. Dacă n-ai certitudinea că Dumnezeu este cu tine, dacă simţi că „nu mai eşti om”, şi ceva se întâmplă cu tine, atunci trebuie să afli cauza. Trebuie urmăriţi vrăjmaşii care te împiedică să fii „om”, şi să mergi spre Dumnezeu, până la înfrângerea lor definitivă.
Să te călăuzeşti în viaţă după următorul exemplu: o lumânare aprinsă nu îşi pierde din lumină dacă din ea se mai aprind şi altele!
Ia aminte, omule! Timpul trece şi s-ar putea ca lumânarea vieţii tale să fie pe sfârşite!
Nu-i invidia pe oamenii care au bani, comodităţi, slavă şi putere, ci pe aceia care trăiesc în virtute, în cumpătare, în credinţă în Dumnezeu şi iubire faţă de semeni, pe cei care reuşesc să rămână „oameni” până la capăt.
Hotărăşte-te! Ce îţi doreşti mai mult de la viaţă: simpatia şi lauda lumii sau întoarcerea sinceră la Dumnezeu?
Oricine se pleacă smerit, primind loviturile celorlalţi, îşi calcă în picioare părerea de sine, înfrumuseţându-se duhovniceşte ca un înger. în condiţiile acestea, vei putea trece prin poarta cea strâmtă a Cerului… Nimeni nu se ridică la Cer urcând lumeşte, ci pogorându-se duhovniceşte. Oricine îşi propune să păşească la o înălţime mai joasă, înaintează întotdeauna cu siguranţă şi niciodată nu cade.
Mulţi au probleme serioase cu „omenia” pentru că nu sunt îndrumaţi corespunzător. Oricine urmează sfaturile bune nu se va pierde. Am văzut oameni care trăiau în rătăcire şi cu ajutorul lui Dumnezeu s-au schimbat – au devenit trandafiri deşi nu cu mult înainte erau doar ciulini.
Ai putea şi tu, cititorule, să te schimbi! Cum? Făcându-te milos, bun la inimă, smerit blând şi omenos pentru toţi.
Ai grijă cum te comporţi, omule! Viaţa are multe surprize şi nimeni nu poate şti ce vine peste tine mâine sau poimâine. Bine ar fi să păstrezi măsura în vorde, în comportamentul şi în faptele tale şi să eviţi extremele. Căci atunci când vei fi nefericit, nimeni nu se va îndrepta spre tine cu simpatie şi mângâiere.
încearcă să te hotărăşti ce cauţi cu adevărat, ce pretenţii ai de la viaţă, să vezi în ce măsură Dumnezeu este lucrător în tine, cât îi iubeşti cu adevărat pe ceilalţi, cât îţi pui în valoare talanţii ce ţi-au fost daţi, cum îţi chiverniseşti agoniseala, cât de corect şi sănătos te plasezi în societatea de astăzi…
încearcă să redevii „OM” şi
creştin!
Fără împlinirea acestui deziderat, te zbaţi în formalism şi desuetudine, şi te îndrepţi cu paşi siguri spre „întunericul cel mai adânc”.
Ar fi salvator să-ţi doreşti bogăţia „omeniei”! Te-ar ajuta şi ne-ar ajuta şi aici pe pământ, dar şi pentru viaţa veşnică.
Fericit este cel pe care nu-l învinovăţeşte sufletul lui şi care n-a căzut de la demnitatea de „om”.