MÂINE ESTE LĂSATA SECULUI DE BRÂNZĂ

Lăsata Secului de Paşte are loc în două etape: prima a fost Lăsata Secului de Carne pe 10 martie, iar mâine, 17 martie, va avea loc Lăsata Secului de brânză.
„Lăsata Secului de Paşte este un ceremonial complex de înnoire a timpului desfăşurat, în raport de calculul pascal, în perioada 1 februarie -8 martie”, ne-a declarat Gabriela Ţopa, cercetător etnograf. „Lăsata Secului de Paşte păstrează acte rituale specifice unui început de An agrar celebrat la echinocţiul de primăvară. După apariţia creştinismului şi fixarea Paştelui în raport de echinocţiul de primăvară şi faza lunară, cele mai importante sărbători şi obiceiuri păgâne au fost împinse în afara ciclului pascal: la Lăsata Secului de Paşte şi la Rusalii. Asemănător Anului Nou contemporan, scenariul ritual de înnoire a timpului ocupă mai multe zile „cosmogonice” (Săptămâna Nebunilor şi Săptămâna Caii lui Sântoader), împărţite în două părţi simetrice de „Revelionul” Lăsatului de Sec, desfăşurat, de obicei, sub cerul liber şi cunoscut sub diferite denumiri zonale (Priveghiul cel Mare, Alimori, Hodăiţe, Opaiţ, Refenea şi altele). Momentul culminant al acestei sărbători nocturne era, în unele sate, sacrificiul şi incinerarea divinităţii sezoniere simbolizată de un lemn (prăjină) împodobit cu panglici şi haine vechi sau de o mas-coidă confecţionată din paie de grâu. În prima parte a ciclului (Săptămâna Nebunilor) timpul îmbătrâneşte şi se degradează neîncetat: apar mascaţii (Măscăruşi, Fărşăngari, Corni); abundă elementele orgiastice (excese de mâncare, băutură, distracţie), se strigă fetele nemăritate, se întorc spiritele morţilor care sunt îmbunate cu pomeni (Sâmbăta Părinţilor, Moşii de Iarnă, Moşii de Piftii, Moşii cei Mari) şi culminează cu moartea şi incinerarea simbolică a divinităţii adorate în noaptea Lăsatului Secului de Paşte. În a doua parte a ciclului (Săptămâna Caii lui Sântoader) viaţa intră în normal: spaţiul este purificat cu ajutorul Cucilor, Sântoaderilor şi focurilor rituale (roata de foc, Hodăiţele etc.), se fac urări de sănătate şi rod bogat, se împacă şi se iartă oamenii care dau dovadă de toleranţă şi îngăduinţă. Nu lipsesc vrăjile şi descântecele de ursită, alimentele rituale (oul fiert sau copt, piftiile, plăcintele, „cuci”, „brăduţi”, coliva lui Sântoader), actele de purificare a corpului şi altele.
După lunga perioadă a Câşlegilor dintre Crăciun şi Paşti, numită şi Dulcele Crăciunului, fără interdicţii alimentare, liberă pentru orice distracţii, iată că omul trebuie să se gândească la curăţirea trupului, pentru a da aripi sufletului.
În calendarul bisericesc, Lăsata Secului are două etape care conduc treptat către post: Duminica Lăsatului sec de carne şi Duminica Lăsatului sec de brânză. Prima este numită şi Duminica Înfricoşatei Judecăţi, când li se aminteşte creştinilor la slujbă să nu păcătuiască, întrucât va veni cândva şi ceasul Judecăţii de apoi. Săptămâna dintre ele, pregătitoare pentru post, poartă numele de Săptămâna Brânzei sau Săptămâna Albă, când se mănâncă lactate şi ouă. Întrucât postul priveşte trupul, dar mai ales sufletul, acum este vremea iertăciunilor. Vecinii, rudele, cunoscuţii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii, ca să intre curaţi în post. Cea de-a doua este numită şi Duminica izgonirii lui Adam din rai. Desigur, semnificaţia este că noi retrăim simbolic momentul pierderii raiului, pe care l-am putea recâştiga, tot simbolic, prin post.
Va urma Postul cel Mare. Acesta nu se limitează nicidecum la simpla interdicţie alimentară, nu e o cură de slăbire, aşa cum se vulgarizează adesea. Postul înseamnă exerciţiu de voinţă, dobândirea autocontrolului, înălţarea treptată a spiritului întru îndumnezeire. Duminicile care vor urma reprezintă etape ilustrând simbolic, prin pilde, momente ale ultimei părţi din viaţa pământească a Mântuitorului.
În Dobrogea şi satele din şesul Dunării şi din jurul Bucureştiului, la Lăsata Secului se mai fac şi astăzi Cucii. Obiceiul Cucilor este un joc de carnaval cu măşti. În el regăsim importante reminiscenţe de rit agrar, legate, poate, de începutul anului nou de primăvară”, a mai precizat Gabriela Ţopa.