MÂNDRIE Şl FRUSTRARE!

Frustrare. Asta au simţit cei 2.000 de oameni care au umplut Polivalenta pentru a vedea cum fetele lor se iau la trântă cu o echipă care a rescris istoria Euroligii. Şi poate că lumea nu şi-ar fi ieşit din minţi dacă pe parchet vedetele de milioane de dolari ale lui Sparta&K ar fi mărşăluit din primul şi până în ultimul minut. Aşa, indiferent de valoarea individuală a trupei lui Pokey Chatman, gândul care va rămâne multă vreme în mintea celor care au văzut cele 40 de minute ale jocului de la Târgovişte va fi că rusoaicele ne-au bătut pentru că nişte arbitri modeşti din Grecia, Slovenia şi mai ales Italia s-au înclinat în faţa unui nume uriaş. Cu siguranţă nimeni nu le-a cerut asta, însă ei s-au simţit obligaţi să renunţe la coloana vertebrală pentru a le mulţumi stăpânilor baschetului feminin european printr-o prestaţie jenantă care a ucis orice speranţă a Târgoviştei. „În patru rânduri Municipal s-a apropiat de Sparta&K şi de fiecare dată arbitrii au interevnit şi au luat decizii în favoarea rusoaicelor”, a tunat după meci Yiannakis loannou, om care a albit în baschet şi care la rându-i a fost de multe ori victima oamenilor cu fluiere pe vremea când încerca să întrerupă supremaţia Aradului în Divizia A. Fără discuţie, John, ca şi alte mii de oameni care i-au huiduit, pot fi acuzaţi de subiectivism, dar în sală s-au aflat şi persoane care nu iubesc CSM-ul, dar care la final au avut tăria să recunoască prestaţia lamentabilă al brigăzii care a stricat jocul doi al întâlnirii Târgovişte – Moscova.
Dacă în fotbal echipele mari se bucură de unele bonificaţii din partea arbitrilor, în baschet lucrurile au luat-o razna, iar fluieraşii, pe lângă deciziile tragic-comice pe care le iau, mai au şi puterea să sfideze o sală plină de oameni, în ale căror suflete se ivise o mică speranţă că Goliatul de la Est poate fi doborât măcar o dată.
Târgovişte trebuie să se mulţumească, deocamdată, cu o calificare în play-off, care, fie vorba-ntre noi, e o performanţă uriaşă. Mai sus nu e loc! Şi nu pentru că n-am putea, dar de la marele bal al Euroligii ruşii nu pot lipsi pentru că au vedete, bani, influenţă, valoare şi… arbitri.
Mândrie. Când ajungi să joci în Play-off-ul celei mai importante competiţii europene inter-cluburi, nu poţi fi decât mândru. Când întâlneşti echipa care a adunat cele mai multe trofee internaţionale în ultimii 10 ani, mândria te copleşeşte din nou. Când mai câştigi şi 5 (!!!) dintre cele 8 reprize ale „dublei” cu Sparta&K, iar ai motive să ţii capul sus şi să-ţi spui că aici este de fapt locul tău şi nu în troaca locală pe care o umplu cu mizerii vidanjorii de serviciu. Când o femeie, care graţie valorii sale, a reuşit să câştige titlul în campionatul profesionist nord American (WNBA), titlul în cel mai puternic campionat din Europa (Rusia), Euroliga şi Supercupa Europei spune că fanii tăi că sunt impresionanţi, nu te poţi simţi decât extraordinar. Când unul dintre managerii cu o putere enormă din baschetul feminin european dă buzna în sala de conferinţe şi spune că ceea ce a văzut în sala din Târgovişte îi aminteşte de perioada de glorie a celor de la Sparta&K, ţi se umple inima de bucurie. Dar cel mai intens sentiment de mândrie îl simţi atunci când o formaţie care a câştigat tot ce se putea pe plan continental vine şi nu poate trece de echipa ta decât cu sprijinul arbitrilor. Pentru că asta-i realitatea: Sparta&K ne-a învins cu arbitrii!