Mihai Tătăranu. interviu spectaculos pentru site-ul Federaţiei Române de Fotbal „AM REFUZAT MULTE JUCĂTOARE DIN ALTE PĂRŢI. AM DECIS SĂ MERGEM PE MÂNA FETELOR NOASTRE!”

In urmă cu zeceani, Mihai Tătăranu prelua echipa de fete a CSŞ Târgovişte. Un an mai târziu, gruparea dâmboviţeană se califica în finala Cupei României, dar pierdea, scor 0-4, în faţa Ripensiei Timişoara.
Apoi a început reconstrucţia echipei. De fapt, după cum declară antrenorul echipei CSŞ Târgovişte, în tot acest interval au fost mai multe încercări de a reconstrui echipa. Ultimul proiect a demarat în 2014, iar rezultatul a venit într-o zi de marţi, 29 mai 2018, la Sfântu Gheorghe, acolo unde CSŞ a reuşit să cucerească primul său trofeu, Cupa României, după 3-0 în finala cu Heniu Prundu Bârgăului. „După eliminarea Olimpiei toate echipele sperau la trofeu”
– Ce înseamnă acest trofeu pentru CSŞ Târgovişte?
– Ceva extraordinar! E primul trofeu cucerit cu echipa de senioare a clubului nos-tru.Aşa ceva nu s-a mai întâmplat. Am intrat în istoria oraşului Târgovişte. Noi suntem un Club Şcolar, aşa cum o spune şi numele. Cele mai multe dintre fete sunt copile, crescute aici. Unele sunt la liceu, altele au terminat şi sunt la facultate, avem şi absolvente. Această Cupă a României înseamnă mult pentru noi.
– Când aţi început să speraţi la Cupă? – Noi am avut ca obiectiv prezenţa în semifinalele Cupei României, performanţă reuşită şi anul trecut. Am sperat însă la cucerirea trofeului odată cu eliminarea Olimpiei Cluj. În acel moment, cele patru semifinaliste, echipele rămase în cursă, au sperat. Toate. Şi Piroş Security Arad, adversara nostră din semifinale, spera, nu a ascuns asta, deşi e echipă din Liga a II-a.
„Am decis împreună să luăm totul de la zero”
– Şi a venit finala de la Sfântu Gheorghe!
– Înaintea finalei le-am spus fetelor: „Nu vreau să vă văd plângând”. Culmea e că tot le-am văzut plângând, dar lacrimile au fost de bucurie! Câştigarea Cupei e ceva extraordinar. În acest moment doar aceste fete contează, pentru că e munca lor. Au făcut sacrificii enorme ca să ajungă aici.
– Când a început drumul spre această performanţă?
– În urmă cu cinci ani, atunci când în funcţia de director al CSŞ a fost numit Cătălin Tănase, am decis împreună să luăm totul de la zero. În primul an am făcut un punct în tot campionatul. Apoi am început să progresăm, să dăm jucătoare la loturile naţionale, am promovat în Liga I. Veneau fete din toată ţara şi îşi exprimau dorinţa de a juca la noi, fete care schimbaseră multe echipe. Le-am refuzat şi am decis să mergem pe mâna copilelor noastre. – Cota lor a crescut mult după această
finală!
– Deja sună telefoanele! Mihaela Merlan, cea care a fost declarată şi jucătoarea finalei, are deja patru oferte doar din ţară. La ultimele meciuri a fost urmărită din tribună de câţiva impresari din Turcia. Noi însă am vrea să o angajăm, după absolvire, la o şcoală din oraş, cu carte de muncă. Apoi să îşi dea şi masteratul. E uşor să crezi înfel de fel de promisiuni, care ulterior se dovedesc a fi doar promisiuni.
– Care e secretul reuşitei?
– Muncă! Fetele au muncit enorm pentru a ajunge aici. Cu programul de la liceu, combinat cu cel de la echipă. Apoi dorinţa de a se evidenţia. Fetele ştiau că la această finală se va uita foarte multă lume şi că e un moment bun pentru a ieşi la rampă. Să vă spun ceva! Înaintea finalei nu am vrut să ies în faţă şi să spun că de fapt noi suntem favoriţi! I-am lăsat pe adversari să se laude cu asta. Am luat declaraţiile adversarilor şi le-am lipit pe perete în vestiar, încercând să le mobilizez pe fete. E adevărat, Heniu are, la prima vedere, un lot mai valoros, dar nu are omogenitatea noastră.
Diana Rădoi şi Dănuţa Istrate, două jucătoare de viitor
– A fost vreun moment greu în finala de la Sfântu Gheorghe?
– Atunci când s-a accidentat Florentina Ionescu. Am suferit puţin, după care neam revenit. La pauză le-am desenat fetelor un dreptunghi şi le-am explicat că dacă reuşim să apărăm acest perimetru, să îl închidem, era vorba de defensivă, atunci nu vom pierde. Au venit cele două goluri, marcate repede, încrederea fetelor a crescut enorm şi totul s-a îndreptat spre un deznodământ fericit.
– Ce a păţit Florentina?
– Probleme la ligamentele genunchiului stâng. Din fericire nu sunt probleme grave. Are deja piciorul în gips, pentru două săptămâni. Urmează recuperare şi, apoi, în pâine!
– Ce va urma?
– Această performanţă ne obligă pentru sezonul viitor şi nu va fi deloc uşor. Sper însă să ne putem continua munca. O muncă la care a contribuit şi profesorul Gheorghe Marinescu, cel mai vechi şi cel mai experimentat antrenor din fotbalul feminin românesc. La semifinală şi la finală am avut în lot două fete născute în 2004! Este vorba despre Diana Rădoi şi Dănuţa Istrate. Nu aveau drept de joc, fiind prea mici, dar le-am adus pentru atmosferă, pentru că sunt două jucătoare talentate, de care se va auzi foarte curând.