Milostivire şi iertare

Arhid. Prof. Dr. Bogdan Hrestic Directorul Seminarului Teologic Sf. loan Gură de Aur din Târgovişte
Sfânta Evanghelie ne înfăţişează un păcătos care s-a convertit. Este vorba de vameşul cel care s-a înălţat ca să-L vadă pe Hristos Cel Preaînalt; care s-a curăţit prin pocăinţă ca să-L întâlnească pe Hristos Cel Preacurat; care s-a vindecat de lepra avariţiei prin puterea lui Hristos Cel Atotputernic.
Cine vrea să-L vadă pe Hristos trebuie să se ridice în duh deasupra naturii, pentru că Hristos este mai mare decât natura. Mai uşor este să vezi un munte înalt de pe o colină decât din vale. Zaheu era mic de statură şi, vrând să-L vadă pe Hristos, s-a suit într-un copac înalt. Zaheu, fiind mic de statură, s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă pe lisus din Nazaret, Care trecea prin lerihon.
Zaheu, când a auzit că vine lisus cu mulţimile după Dânsul, s-a gândit să se urce într-un simocor. Hotărârea lui de a se urca nu trebuie s-o interpretăm numai ca o urcare fizică, a corpului său, într-un copac. A fost şi o urcare spirituală. A dorit să-L vadă pe lisus!
Trebuie să vedem în dorinţa lui de a-L vedea pe lisus o licărie, o scânteie de interes pentru lisus, despre care ştia desigur că e o mare personalitate spirituală. Nu apelăm la o interpretare alegorică, când spunem că e vorba şi de o urcare spiriuală. E un fapt. Prin însuşi faptul că i-a venit ideea să se urce să-L vadă, el dovedea că în sufletul lui încolţise ceva nou, un interes pentru un om duhovnicesc. Acesta a fost pasul lui către lisus.
Chemarea lui lisus către Zaheu, când l-a văzut în pom, a fost pasul lui lisus către Zaheu. A fost mâna lui Dumnezeu întinsă lui Zaheu, aşa cum vine harul către noi, când îl chemăm să ne deschidă posibilitatea de intrare mai cu dinadinsul în ordinea gândirii lui Dumnezeu.
lisus a intrat în casa lui Zaheu, dar, în loc să înceapă să-l mustreze, cum ar fi fost normal şi cum se aşteptau toţi, să-i zisă: Zaheu, eşti un păcătos, eşti un rău, eşti un lacom, îndreaptă-te! lisus nu ia spus nimic din toate acestea. Nu l-a mustrat de loc. L-a lăsat pe el să-şi facă propriile socoteli şi l-a tratat cu bunătate La tratat cu iubire.
Ca un bun pedagog şi un bun psiholog ce era, lisus a ştiut că în felul acesta va ajunge la rezultate bune. Mai mult se obţine prin bunătate, decât prin asprime.
Cine vrea să-L întâlnească pe Hristos trebuie să se curateasca, pentru că-L întâlneşte pe Sfântul Sfinţilor. Zaheu era întinat de iubirea de argint şi nemilostivire şi, când s-a întâlnit cu Hristos, s-a grăbit să se cureţe prin pocăinţă şi facere de bine. „lată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. Şi de ce le-a întors mai mult decât le luase? Pentru ca să-şi răscumpere astfel greşeala faţă de ei. A fi dat doar ceea ce luase, ar fi fost doar un act de restabilire a greşelii lui. Prin surplusul întoarcerii împătrit, plătea păcatele lui, jertfa de la sine, din ale sale.
Zaheu singur a simţit, de faţă cu Domnul Cel Preacurat şi fără de păcat că este vinovat. lnima înfrântă nu are trebuinţă de cuvinte ca să se înţeleagă cu Dumnezeu. Dumnezeu îi dezvăluie de îndată păcătosului ce trebuie să facă. Căinţa este părăsirea cărărilor rele bătătorite de picioarele oamenilor, precum şi de gândurile şi dorinţele lor, şi întoarcerea pe o cale nouă: calea lui Hristos. Dar cum să se caisca păcătosul până ce nu-L întâlneşte pe Domnul în inima sa şi nu îşi cunoaşte ruşinea? Mai înainte de a-L vedea pe Hristos cu ochii, micuţul Zaheu L-a întâlnit în inima sa şi sa ruşinat de căile sale.
Convertirea lui Zaheu e modelul posibilei noastre convertiri spre altă gândire, spre o nouă simţire, spre drumul cel mai drept către Dumnezeu. Convertitul devine slujitor, al lui Dumnezeu şi al oamenilor. Chiar dacă a fost profitor înainte, sau persecutor.
Zaheu s-a îndreptat în faţa lui Dumnezeu prin mărturisirea personală a fărădelegilor pe care le comisese şi prin hotărârea de a se îndrepta şi de a îndrepta şi nedreptăţile pe care le făcuse altora. Zaheu rămâne modelul biblic al convertirii pe care lisus ni-l oferă spre urmare.
Învăţăm astfel că fără mărturisirea greşelilor nu este nici iertare, nici dezlegare, nici mântuire. Aceasta este adevărata învăţătură pe care a lăsat-o Mântuitorul lisus Hristos. Ca şi Zaheu, să mergem la întâlnirea cu lisus ca să auzim şi noi: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”.