Moda, nu îţi oferă stabilitate

Preot loan ŞTEFĂNESCU
Am intrat în mileniul al treilea cu speranţe şi cu temeri. Cu speranţe, deoarece, cineva a zis că: „Secolul acesta va fi ori religios, ori nu va mai fi deloc”. De asemenea, am zis cu temeri, deoarece orice trecere dintr-un mileniu în altul este marcat de sentimente apocaliptice şi de aşa numitele previziuni şi predicţii, care nu fac decât să-i înspăimânte pe naivi. Aceste sentimente au fost trăite şi de cei care au trecut în noul mileniu şi de cei care au emis profeţii cu caracter apoc-alipric pentru istoria umanităţii. Am trecut în mileniul al treilea şi nu s-a întâmplat nimic rău. Aşteptam ca să-i văd religiozitatea creştinului autentic, şi nu s-a dovedit a fi ceea ce aşteptam. Ce însemană „a fi religios” în mileniul al treilea? Sunt o sumedenie de răspunsuri, însă unele dintre ele nu mai au nimic cu Hristos. Trăim parcă sub presiunea religioasă a unei alte lumi, decât cea creştină. Şi asta pentru că noi creştinii ne certăm între noi şi ne furăm Preot loan ŞTEFĂNESCU_
Am intrat în mileniul al treilea cu speranţe şi cu temeri. Cu speranţe, deoarece, cineva a zis că: „Secolul acesta va fi ori religios, ori nu va mai fi deloc”. De asemenea, am zis cu temeri, deoarece orice trecere dintr-un mileniu în altul este marcat de sentimente apocaliptice şi de aşa numitele previziuni şi predicţii, care nu fac decât să-i înspăimânte pe naivi. Aceste sentimente au fost trăite şi de cei care au trecut în noul mileniu şi de cei care au emis profeţii cu caracter apoc-alipric pentru istoria umanităţii. Am trecut în mileniul al treilea şi nu s-a întâmplat nimic rău. Aşteptam ca să-i văd religiozitatea creştinului autentic, şi nu s-a dovedit a fi ceea ce aşteptam. Ce însemană „a fi religios” în mileniul al treilea? Sunt o sumedenie de răspunsuri, însă unele dintre ele nu mai au nimic cu Hristos. Trăim parcă sub presiunea religioasă a unei alte lumi, decât cea creştină. Şi asta pentru că noi creştinii ne certăm între noi şi ne furăm credincioşii, şi alţii profită de cearta noastră şi astfel, Europa este în situaţia de a-şi pierde identitatea creştină. Pentru a nu deranja pe nimeni s- a ajuns să se evite ideea de creştin, de Dumnezeu. De ce? De ce ne e ruşine să ne închinăm Dumnezeului nostru? Au făcut-o şi alţii înaintea noastră şi, văzând că fără Dumnezeu nimic nu se poate, acum încearcă să revină la religia fiinţială a moşilor şi strămoşilor lor. Şi lumea e debu-solată, nemaiavând o linie valorică spirituală, nu mai ştie ce să creadă, rămâne dezamăgită de religie crezând că de fapt nu este nici o diferenţă între religiile păgâne redescoperite şi cea creştină. Omul de azi le vede doar ca pe nişte oferte ideologice spirituale, pe care le alegi după preferinţă şi avantaje sau dacă vrei, nu alegi nimic. Şi aşa rămâi „liber cugetător”. Sunt pe internet fel de fel de propuneri care să ofere slujbe în vederea bunăstării. Şi asta a adus multă sărăcie spirituală. Aşa s-a contaminat lumea cu indiferentism religios.
A început o avalanşă de oferte oculte, cu ajutorul interne-tului. Nimeni nu se dă în lături de la nimic în a-şi face propagandă: paginile de publicitate sunt pline de excroci care îşi oferă serviciile. Lumea, aşa cum este ea: cu boli, suferinţe, divorţuri, patimi, şomaj, necazuri etc. este atacată în latura ei sensibilă. Şi bietul om disperat, muşcă momeala, nu din dorinţa lui de a-şi pierde banii, deşi ştie că poate fi excro-cat, ci din sentimentul că a încercat orice pentru salvare.
O altă provocare este invazia de orientaljenant sau sau anormal).
Anormalitatea ne face să nu mai reuşim să trecem pragul şi cerinţele unui popor civilizat, care se respectă. Câţi şi câte mai păstrează astăzi decenţă? Nu contează cum „îmbrăcat sau dezbrăcat”, important e să fii la modă. Ori, eu cred că această modă destul de zgomotoasă nu te împlineşte sufleteşte. Nu îţi oferă acea stabilitate spirituală de care ai nevoie pentru a merge mai departe în viaţă.
Dacă vrei să fii sincer cu tine şi cu cei ce se întâmplă în lumea de azi, îţi poti da seama că „moda” zgomotoasă şi indecentă nu te face fericit, ci dimpotrivă te va tensiona, făcându-te să devii nevrotic sau dependent de patimi.
Apoi, dacă ai ajuns la această concluzie, vei începe să îţi cauţi sursa fericirii. Căutarea te va face să întrebi pe unul sau pe altul. Dar singurul care îţi va vorbi autentic, cel mai aproape de tine, care poate fi întrebat, este Dumnezeu. Pe el îl poţi întreba fie direct, fie prin slujitorii Săi.
Marea nostră şansă în lume aceasta fără noimă, în care materia nu satisface, ci cel mult instigă, este că prin Hristos ai un sens în viaţă. Simţi că nu eşti singur şi că permanent există o forţă prin care poţi să mergi înainte. Să nu uiţi că Hristos te face frumos! Lumea moare din cauza urâtului şi a păcatului. Prin credinţa în Hristos devii frumos şi permanent nou. Doar cu ajutorul ei poţi ajunge sigur în „Rai”!