Mondializarea islamismului şi terorismului

Boko Haram, în perioada 20022009 a fost o simplă sectă. Ulterior s-a transformat în organizaţie teroristă, influenţată de membrii al-Qaida care au fugit, unii dintre ei, în Africa, după riposta militară dată de Statele Unite în Afganistan, în urma atentatului din 2001. După lupte interne pentru desemnarea urmaşului lui Muhammad Yussuf, fondatorul sectei Boko Haram, Abubacar Şeckau a devenit liderul grupului reuşind să impună ideologia sa care se bazează pe folosirea terorismului chiar la nivel internaţional. în paralel, ideologia grupului a evoluat reuşind în timp să capete statut juridic. Astăzi, Boko Haram a devenit o organizaţie recunoscută pe plan internaţional ca fiind teroristă. După cum se ştie, în ultima perioadă Boko Haram a reuşit să radă de pe suprafaţa pământului 16 aşezări, în nord-estul Nigeriei, asasinâd mii de persoane. Comunitatea internaţională a fost şocată de două fapte considerate extrem de sângeroase: primul, folosirea unei fetiţe de 10 ani pe post de kamikaze, al doilea, uciderea cu sânge rece a unei femei în timp ce năştea. La toate aceste isprăvi, mai trebuie adăugat şi faptul că în timpul ultimului raid din nord-estul Nigeriei, luptătorii Boko Haram nu s-au mulţumit doar să ucidă, ci au tăiat cadavrele în bucăţi pe care le-au împăştiat peste tot. Pentru a se înţelege mai bine situaţia, trebuie menţionat şi faptul că, în prima fază, Boko Haram ataca doar comunitţăile creştine de nigerieni. Celebră, de exemplu, este răpirea a 200 de eleve, toate creştine deoarece, chiar dacă pare incredibil pentru un european, luptătorii musulmani ai organizaţiei se confruntau cu o mare penurie de… femei.
Strategia masacrului
Se recunoaşte oficial faptul că Boko Haram foloseşte cu succes strategia masacrului şi transformarea terorismului în metodă de convingere a populaţiei pentru a obţine supunerea totală. Conducătorul Boko Haram intenţionează de asemenea să anihileze şi grupul disident, Ansaru, care s-a desprins în 2013 din Boko Haram. în plus, Boko Haram preferă să creeze o stare permanentă de frică ceea ce într-un fel îi permite să transforme populaţia de pe teritoriul din nord-estul Nigeriei într-un fel de ostatec permanent. Masacrele sunt intenţionat de o cruzime ieştită din comun pentru a determina populaţia să nu coopereze cu autorităţile oficiale. Această metodă s-a dovedit a fi una de succes, guvernul, poliţia şi armata nigeriană nemaifiind în stare să impună ordinea şi liniştea socială în Nigeria. S-a pus, la un moment dat, întrebarea: cum a reuşit Boko Haram să se impună? Răspunsul este foarte simplu: statul nigerian este una dintre ţările africane cele mai corupte. Nu doar funcţionarii, dar şi poliţia şi armata sunt cangrenate de corupţia care a devenit un mod de a câştiga venituri din ce în ce mai substanţiale. Boko Haram a reuşit să se impună în nord-estul Nigeriei deoarece această zonă este una dintre cele mai slab dezvoltate ale ţării. Corupţia a scăpat de sub control, iar actualul guvern nigerian, speriat că va pierde controlul puterii, a apelat la comunitatea internaţională să trimită trupe pentru anihilarea luptărorilor Boko Haram. Deocamdată, guvernul nigerian s-a ales cu ceva promisiuni din partea Franţei, iar efectiv cu o oarecare intervenţie militară din partea Camerunului şi a Ciadului, aceste două ultime ţări privind cu îngrijorare cum începe să crească numărul adepţilor Boko Haram, ceea ce permite organizaţiei să efectueze incursiuni şi pe teritoriul ciadian şi camerunez. Trebuie să amintim că semnalul de alarmă, în ceea ce priveşte Boko Haram, a fost tras pentru prima dată în anul 2014, când organizaţia a răpit 200 de eleve pe care le-a obligat cu forţa să devină soţiile luptătorilor Boko Haram, organizaţia fiind în mare criză de femei. Anul trecut, în iulie, şeful Boko Haram l-a felicitat pe conducătorul organizaţiei Statul Islamic pentru că a reuşit să înfiinţeze Califatul Arab prin ocuparea şi controlul riguros a unor teritorii din Irak şi Siria. Două luni mai târziu, Şeckau a înfiinţat şi el un califat în zona din nord-estul Nigeriei pe care o controlează riguros, aceasta scăpând definitiv de sub controlul guvernului. De remarcat că din septembrie 2014 Şeckau a întors definitiv spatele celor care iniţial l-au sprijinit ideologic, l-au finanţat şi i-au livrat armament, mai precis, conducătorul Boko Haram a rupt definitiv relaţiile cu al-Qaida. Având Statul Islamic, rivala lui al-Qaida în Orientul Apropiat, ca model, conducătorul Boko Haram nu intenţionează să controleze doar nord-estul Nigeriei. El doreşte să înfiinţeze un mare califat african şi prin anexarea unor bucăţi de teritoriu din Camerun şi Ciad. Aşa cum s-a constatat la nivel internaţional, tactica terorismului folosită de Boko Haram nu este o noutate, ea fiind utilizată de toate grupările africane care, la un moment dat, nu au mai recunoscut guvernele oficiale din ţările lor. Ceea ce deosebeşte Boko Haram de Statul Islamic este faptul că organizaţia africană răpeşte de preferinţă copii între 8 şi 12 ani, de sex masculin, pe care îi obligă să devină soldaţi şi să lupte în folosul organizaţiei. Se ştie deja, pe baza mărturiilor puţinilor copii care au reuşit să fugă că membrii Boko Haram, pentru a determina copii să devină ucigaşi, i-a asasinat cu sânge rece pe cei care au refuzat chiar sub ochii celorlalţi copii. O noutate, în materie de ideologie şi tactică militară islamistă este faptul că pentru prima dată sunt folosiţi copii între 8 şi 10 ani pe post de kamikaze, lucru pe care islamiştii arabi nu l-au făcut până în prezent şi se pare că nici nu îl vor face în continuare deoarece există totuşi o diferenţă de mentalitate între islamiştii arabi şi cei africani.
Nepăsarea Uniunii Europene
Uniunea Europeană şi Statele Unite trebuie să înţeleagă că sunt contemporane cu un fenomen care nu mai este doar o simplă religie, ci a devenit chiar o politică: mondializarea islamismului care a început să se manifeste nu doar în Orientul Apropiat sau îndepărtat, el cuprinzând zone şi din Africa. în plus, islamismul ca ideologie a început să apară şi în Europa chiar dacă deocamdată are ca suport mici grupuri umane. îngrijorător este şi faptul ca la islamism au început să adere unele persoane născute şi educate pe teritoriul european, chiar dacă provin din părinţi arabi emigraţi din Orient.Trebuie scos în evidenţă şi faptul că islamiştii devin excesiv de violenţi dacă Allah sau profetul său, Mahomed devin subiect de ironie, exemplul cel mai recent fiind asasinarea unora dintre membrii corpului redacţional al revistei satirice Charlie Hebdo. De fapt, sângerosul incident a readus în discuţie, în Franţa, problema libertăţii de exprimare, până unde poate merge aceasta şi dacă nu cumva nu este totuşi indicat să se persifleze credinţa unor comunităţi sau popoare. Să nu uităm că grupările islamiste au bani, fie din finanţări asigurate de emirii foarte bogaţi, fie din traficarea petrolului sau din jafuri, cazul Africii, printre altele.