Mucenicie şi mărturisire pentru Hristos

Pr. Prof. Alin Marian Pleşa
Dintru începuturile vieţuirii creştine, mucenicia a fost consecinţa firească a mărturisirii conştiente a lui Hristos ca adevăratul Dumnezeu împotriva mulţimii idolilor popoarelor păgâne. Această mărturisire nu este o simplă chestiune de ideologie sau filosofie a vieţii, o chestiune privată care nu are nevoie de ştirea celorlalţi oameni. Jertfa mucenicilor se adapă din preaplinul unicei Jertfe a lui Hristos, Care a arătat oamenilor adevarăta valoare a vieţii lor: viaţa ca dar, viaţa ca mărturisire jertfelnică pentru lisus Hristos, Viaţa vieţii oamenilor. Această „nebunie” a mărturisirii pâna la moarte a însângerat istoria umanităţii cu cele mai mari modele ale sfinţeniei şi a umplut cerul şi calendarul Sfintei Biserici cu cetele mărturisitorilor ştiuţi şi neştiuţi ai lui Hristos, Cel Care a dat bună mărturie înaintea Părintelui Său şi al nostru: „Iar Eu am mărturie mai mare decât a lui loan; căci lucrurile pe care Mi l e-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatal M-a trimis”. (loan 5,36)
Sfântul Mare Mucenic Dumitru, supranumit „lzvo-râtorul de Mir”, a dat mărturia cea bună în faţa împăratului roman păgân Maximian Galeriu (284311,) nefiindu-i teamă să recunoască public credinţa sa, chiar cu riscul pierderii privilegiilor sociale şi materiale de care se bucură şi, nu în ultimul rând, al vieţii pâmânteşti. Este un mare exemplu de vieţuire şi mărturisire peste veacuri pentru toţi cei care cred sau nu, că a fi creştin este o problemă de viaţă şi de moarte în Hristos, ieri sau azi, acum sute de ani sau astăzi. Virtuţile creştine precum credinţa, nădejdea, dragostea, curajul, bărbăţia nu sunt simple idealuri sau vorbe în vânt, ci prind consistenţă prin martiriu, mărturisire, mucenicie. Sfântul Dumitru s-a făcut, după modelul apostolic, „privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor” (l Corinteni 4,9). A avut acel curaj, însufleţit de Duhul Sfânt, Duhul sfinţeniei Care l-a inspirat tainic pe acest ostaş neînfricat al lui Hristos, Cel Care biruieşte, prin Acelaşi Duh, inimile oamenilor într-un mod ireversibil. În fapt, Duhul este Cel Care mărturiseşte prin gura mucenicului: „lar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice, ca Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi”. (Luca 12,11-12)
Şi astăzi sunt creştini care mor din pricina credinţei lor, mărturisind Singurul Adevăr împotriva unei lumi din ce în ce mai mult înstrăinate de Dumnezeu şi de om. Şi astăzi marturia Sfântului Mucenic Dimitrie este actuală, plină de sens şi de semnificaţie creştină, arătând omului dintotdeauna că a crede nu-i o simplă adeziune la un cult sau o chestiune de ordin privat: înseamnă jertfa în sensul cuvintelor Sfintei Liturghii, care ne îndeamnă să oferim viaţa noastră lui Hristos, Celui Care, mai întâi, ne-a oferit-o pe a Lui.