Sunt biografii care nu pot fi uitate. Ele sunt citite cu atenţie pentru că, de cele mai multe ori, se identifică până la confuzie cu ale noastre. Grăbiţi să judecăm păcatele celorlalţi, uităm să le vedem pe cele proprii. Înfioraţi de grozăvia celor făcute de alţii, minimalizăm până la dispariţie faptele noastre cele rele. Cel mai bun exerciţiu de pocăinţă rămâne rostirea repetată a cuvintelor: miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă…
O lectură atentă a vieţii Sfintei Maria Egipteanca indică traiectoria spectaculoasă a unui drum care poate fi întors în direcţia cea bună. El devine, astfel, Cale pentru toţi cei rătăciţi în tenebrele cele mai adânci ale patimilor omeneşti. Creştinismul nu face abstracţie de realitatea complexă a vieţilor noastre, de şirul de căderi şi de ridicări, de capacitatea extraordinară a omului de a-şi schimba radical un destin ratat. Mai ales cei sceptici, care nu cred în schimbare sau pocăinţă, sunt consternaţi în faţa priveliştei extraordinare ce o oferă o femeie greu de recunoscut, vieţuind în adâncul pustiei de dincolo de lordan, ajunsă să se ridice atunci când se ruga. Prezentă în iconografia şi în cultul Bisericii noastre ea are rolul de a încuraja toate femeile şi toţi bărbaţii rătăciţi în drum spre lerusalim. Viaţa ei, citită cu ocazia cântării Canonului celui Mare al Sfântului Andrei Criteanul, nu se referă doar la monahi, ci şi la creştinii însetaţi de a dorul revenirii Acasă.
Există o paradoxală corespondenţă între gravitatea căderilor noastre şi putinţa de a ne ridica, între păcat şi iertare, între strigătul disperat şi răspunsul plin de blândeţe al Celui care este mereu acolo când avem nevoie de El. lubim mai mult când suntem iertaţi de multe, înţelegem mai bine drama celui de lângă noi când am căzut în aceleaşi păcate. Suntem dispuşi să aruncăm haina dragostei peste păcatul fratelui pentru că ştim că nu ne este îngăduit al dispreţui pe cel neputincios. Se spune că păcatul pe care îl judeci atât de aspru, în acela vei cădea tu însuţi. S-a dovedit de prea multe ori că cei mai vehemenţi critici şi moralişti s-au dovedit a fi nişte ipocriţi incurabili…
Pr. prof. Alin Marian Pleşa
