Ne scriu cititorii. Furt în plină zi în Hotelul King din Târgovişte

M-am gândit să vă scriu despre cum am fost furate atât eu, cât şi colega mea, în Hotelul King din Târgovişte (poate măcar în acest fel se vor lua măsuri şi se va face ceva).
În perioada 3-6.10 am fost cazată în primă fază singură, la King, aflându-mă în Târgovişte în interes de muncă (am deschis un punct de lucru în centru). Cazarea a fost achiziţionată printr-o agenţie de turism.
Mi-au dat camera 3, de la parter, care a fost ok. De joi, 06.10, a venit şi colega mea în Târgovişte şi am solicitat să ni se dea o cameră dublă, cu două paturi.
Astfel, ne-au mutat în camera nr. 2, spunându-ne că este o cameră pentru persoane cu di-zabilităţi, singura cameră dublă disponibilă.
Ştiind că trebuia să mai stăm doar o zi în Târgovişte, am acceptat camera, urmând ca a doua zi să ne întoarcem în Bucureşti.
Seara, când am ajuns în cameră, am observat că uşa se închidea puţin mai greu şi am decis să o închidem cu zăvorul (uşa avea închidere centralizată automată – pe bază de cartelă).
În dimineaţa zilei de 07.10, am plecat împreună cu colega mea la mic dejun şi am decis să ne lăsăm bagajele şi genţile în cameră (micul dejun fiind inclus în cazare şi netre-buind să plătim). Am închis uşa cu putere şi ne-am dus în restaurantul hotelului.
Ne-am întors în cameră după maxim 1 oră. Uşa camerei era închisă, nu am observat pe moment nimic diferit.
Ne-am strâns bagajele şi am decis să mergem la punctul nostru de lucru. 2 ore mai târziu, am mers să mâncăm şi am realizat că ne dispăruseră banii din portofele (mie 500 ron şi 50 euro, iar colegei mele -200 ron).
Ne-am întors la hotel (pentru că la micul dejun a fost singurul moment când nu am avut genţile cu noi) şi am cerut să vorbim cu un manager sau cu patronul. Iniţial ne-au confirmat că ştiau de problema uşei, că era o problemă mai veche (că dacă era împinsă puţin, se deschidea) şi ne-au rugat să nu anunţăm poliţia, că poate se va rezolva.
Văzând că nimeni nu ne ajută nicicum şi că trebuia oricum să ne întorcem în Bucureşti, pentru că nu mai aveam unde să mai rămânem o noapte, am decis să anunţăm poliţia şi să rezolve problema.
S-au făcut cercetări, poliţia a constatat că aveau o problemă cu uşa şi am început să dăm declaraţii.
Din nou, managerul Hotelului ne-a rugat să nu finalizăm declaraţiile şi să nu plecăm, pentru că va veni managerul să discute cu noi şi se va rezolva.
4 ore am aşteptat să vină patronul, care nici măcar nu ne-a băgat în seamă. Ne-am dus la el în birou şi managera ne-a scos afară, ne-a spus că patronul vrea să vorbească cu poliţia, nu cu noi.
După cele 5 ore de aşteptat, ne-am întors în Bucureşti, şi păgubite, şi dezamăgite de modul cum am fost tratate.
Singura explicaţie a managerei a fost că „politica hotelului spune că ei nu îşi asumă responsabilitatea pentru bunurile lăsate în cameră”. Cum să nu îţi asumi responsabilitatea atâta timp cât hotelul nu are camere de filmat pe holuri? Atâta timp cât ţi-ai cazat turiştii într-o cameră unde ştiai că uşa este defectă (ştiau inclusiv angajaţii hotelului, nu doar managerul)?
După cum a confirmat şi poliţia, camerele fiind situate în spatele curţii, nu avea cine să intre din exterior şi să meargă fix la uşa de la camera 2 să fure.
Sperăm că poliţia va identifica făptaşul şi că măcar alţi turişti să nu mai păţească ce am păţit noi.
Cristina Buse