Nu continua să te murdăreşti

Preot loan ŞTEFĂNESCU
Mania de a dobândi demnităţi, poziţii sociale, funcţii… îl face pe omul de astăzi să apeleze la mijloace osândite de conştiinţa lui şi de legea lui Dumnezeu. Pentru satisfacerea „poftei” de mâncare, omul jertfeşte orice principiu sau convingere, terfeleşte totul. Dacă însă dă greş în a ajunge pe locul mult-râvnit, atunci este nefericit, se socoteşte un ratat, nimic nu mai are pentru el sens în viaţă!
Dar „puternicii pământului”, „slăviţii pământului” sunt de obicei oameni nedrepţi. Iar proorocul, potrivit autorităţii pe care o are, ca Prooroc al lui Dumnezeu, ca „ales al Domnului”, cere de la Dumnezeu „să fie pedepsiţi puternicii pământului pentru nedreptăţile pe care le fac împotriva celor simpli, a săracilor şi a oamenilor neputincioşi”. Nu este un blestem, ci pur şi simplu o cerere după dreptate; este ca şi cum ar zice: „Doamne, nu-i lăsa pe nedrepţii pământului să-i asuprească pe săraci. Pedepseşte-i, ca să-şi vină în fire şi să nu mai nedreptăţească” . Adică: „învaţă-i prin pedeapsă!”
Biserica spune acest lucru doar în Săptămâna Mare, pentru că tocmai în acele zile se atinge o culme a nedreptăţii omeneşti. Nedreptatea puterilor pământului, a romanilor, a arhiereilor, a fariseilor şi a cărturarilor merge până la uciderea nu numai a unui simplu om, ci chiar a lui Dumnezeu. îl ucid pe Dumnezeu întrupat – după trup, fireşte, pentru că dumnezeirea este nepătimitoare. îl ucid pe Dumnezeu – omul, pe Dumnezeul nostru. La aceasta face referire Biserica când spune acele lucruri; este ca şi cum am zice: Doamne, sa nu laşi nepedepsite nedreptăţile pe care le fac puternicii pământului. împiedica-i, pedepseşte-i fara ragaz. Mângâie-i pe cei slabi şi pedepseşte-i pe cei ce nedreptaţesc”.
Dreptatea lui Dumnezeu este cea care face necesară şi judecata. Am fost creaţi astfel încât să fie necesar să dăm socoteală, fiecare, de felul în care trăim pe pământ. Am primit la facere chipul lui Dumnezeu, adică puteri sufleteşti pe care le are şi Dumnezeu, puteri prin care putem recunoaşte şi face binele. Avem conştiinţa care ne arată răul şi ne mustră pentru el. Pe deasupra avem libertatea de a alege între bine şi rău. Când alege binele, omul indentifică voia sa cu cea a lui Dumnezeu şi sporeşte asemănarea cu El. Despărţit de Dumnezeu, omul se vede doar pe el şi se modelează în chip urât, sfătuit de cel rău. îndemnul vrăjmaşului îl deformează, sfătuindu-l să meargă într-o direcţie greşită, pe care însă i-o prezintă ca fiind mai bună. încrezător în sfatul celui rău, omul ajunge să semene cu diavolul, al căror sfat l-a urmat.
Dacă ar urma omul îndemnul lui Dumnezeu, ar renunţa la „mania” de a dobândi demnităţi, poziţii, funcţii… şi s-ar zbate pentru a se ridica la
înălţimea standardului de „fiu al lui Dumnezeu”, pe care trebuie să-l îndeplinim toţi, pentru că, vrem sau nu vrem, vom avea de dat un răspuns înaintea lui Dumnezeu.
Am uitat de înălţimea acestui standard de „fiu al lui Dumnezeu şi privim ca la o comoară la cele stricăcioase ale lumii de azi, lipindu-de de ele!Deci din mâna Lui să cerem şi în mâna Lui să aşezăm toate ale noastre. Pentru asta, trebuie să ne îndepărtăm cu multă grijă de orice gând şi formă de păcat. Să nu continuăm să ne murdărim! Mântuitorul Hristos prin glasul Sf. Evanghelii ne cere asta.
Care este mijlocul prin care s-ar putea schimba moral şi spiritual societatea de azi? Răspunsul este: doar legea Evangheliei, atunci când se va aplica cu discernământ şi cu credinţa necesară, va putea să schimbe în bine clerul şi poporul, părinţii şi copiii, bogaţi şi săraci. Este suficient ca fiecare om cu minte să vrea să aplice în viaţă adevărurile de credinţă, începând cu sine.
Aşadar, păzeşte-te de răul văzut şi nevăzut, este foarte răspândit în lumea în care trăim! încearcă, măcar acum, în ceasul al unsprezecelea, să aplici şi tu la viaţa ta adevărurile de credinţă! Nu vei regreta! Poate vei fi „mai mic” în lumea în care trăieşti, dar cu siguranţă vei fi „mai mare” în lumea lui Dumnezeu. înscrie-te în lumea Lui!” Pentru El, tu valorezi cel mai mult! Pentru tine, El mai valorează ceva?
Mântuitorul Hristos ne-a spus că Dumnezeu – Tatăl este mai mare decât toţi şi nimeni nu poate răpi ceva din mâna Lui.