Obiceiuri populare de primăvara

Luna Martie poartă numele celei mai apropiate planete de Pământ, Marte, şi a fost dedicată lui Mars, zeul războiului. Este sinonimă cu Marta (numele feminin al lunii, precum şi al zeului Mars, frecvent invocat în vrăji şi descântece), Dochia (denumirea populară a lunii Martie, luna echinocţiului de primăvară şi a Anului Nou Agrar, dedicată unei zeiţe autohtone care a fost uzurpată de mucenica creştină Evdochia), dar şi cu Mărţişor şi Germinar.
În luna Martie se începea aratul şi semănatul, se curăţau livezile şi grădinile, se scoteau stupii de la iernat, se retezau fagurii etc.
La sărbătorile cu dată fixă (Zilele Babei, Mărţişorul, Dochia, Măcinicii, Alexii, Ziua Cucului, Blagoveştenie) şi cu dată mobilă se efectuau numeroase obiceiuri şi practici magice, specifice ritualului de înnoire a timpului, la început de An Agrar.
Zilele Babei reprezintă ciclul de 9 zile, corespunzător cu zilele de urcuş ale Babei Dochia cu oile la munte, dedicat morţii şi renaşterii sezoniere a zeiţei agrare şi a timpului calendaristic în preajma echinocţiului de primăvară.
Obiceiurile şi practicile magice de înnoire a timpului se concentrează în prima zi a ciclului – 1 martie, numită zonal Dochia, Marta, Mărţişor şi în ultima zi, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei – 9 martie, numită, Măcenici, Moşi, 40 de Sfinţi Mucenici.
După zilele capricioase ale Babei Dochia ar urma alte 9 zile, mai blânde, numite Zilele Moşilor, cuprinse între Mucenici şi Alexii.
În Duminica Lăsatului Sec de brânză (Lăsatul Secului de Paşti), 6 martie, se fac gesturi rituale de apărare a recoltelor de păsări şi a vitelor de animale sălbatice. Se petrece cu mâncare şi băutură, iar în încheiere se mănâncă ouă fierte.
În această zi, se fac urări de sănătate şi rod bogat, se împacă şi se iartă oamenii, care dau dovadă de toleranţă şi îngăduinţă. Nu lipsesc vrăjile şi descântecele de ursită, alimentele rituale (oul fiert sau copt, piftiile, plăcintele, „cuci”, „brăduţi”), actele de purificare a corpului (Înăcritul Borşului).
În ziua de 9 martie, ziua de Mucenici (Moşi, 40 de Sfinţi Mucenici) s-au suprapus două sărbători de înnoire sezonieră a timpului: ultima zi a Babei Dochia când, conform tradiţiei, moare şi se preface în stană de piatră şi prima zi a Moşilor, jertfiţi şi transformaţi în cenuşă pe rugul funerar pentru dreapta lor credinţă.
Obiceiurile din ziua de Mucenici formează un ritual specific Anului Nou:
– prepararea alimentelor rituale
(Sfinţi);
– beţia rituală atestată de tradiţia populară care susţine că ce bine să bei în această zi 40 sau 44 de pahare de vin;
– deschiderea mormintelor şi porţilor Raiului;
– aprinderea focurilor prin curţi şi grădini, în faţa caselor şi anexelor gospodăreşti prin înconjurarea lor cu cenuşa provenită de la focurile de Mucenici;
– bătutul pământului cu maiurile pentru alungarea frigului şi scoaterea căldurii;
– aşteptarea spiritelor morţilor cu scaune şi mese întinse la focurile de Mucenici;
– observaţii şi previziuni meteorologice;
– credinţa că este un timp favorabil pentru prinderea vrăjilor şi farmecelor; încheierea Sâmbrei Plugului;
– tăierea primelor corzi de viţă de vie;
– stropirea cu apă din zăpadă a casei şi plugului pentru belşug;
– retezarea stupilor şi stropirea cu rachiu de drojdii, ca să fie feriţi de boli şi dăunători.
Această zi este serbată toţi cei cu nume de sfânt. Omul trebuie să fie senin şi vesel, să nu se certe „că altfel îl pedepsesc moşii”.
Sântoaderul cel Mare (Sâmbăta Cailor, Sâmbăta Sf. Teodor, Pomenirea Morţilor), celebrat la data de 12 martie a. c, în prima zi de sâmbătă după Lăsatul Secului de Paşti, se ţine de teama pedepsei „cailor lui Sântoader”.
În această zi, se fac pomeni pentru morţi, se posteşte, nu se mănâncă peşte, doar icre, undelemn, măsline. Se face colivă, care, sfinţită, este bună de leac la oameni şi animale.
In ziua de Sântoader, se prind verii şi văruţele, legământ juvenil încheiat de tineri (şapte – paisprezece-ani) până la moarte pe criterii de prietenie, sex şi afinitate sufletească.
Alexie (Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu, Ziua Şarpelui) este sfântul făcător de minuni pe ape, celebrat de pescari în ziua de 17 martie, începutul Anului Piscicol, sinonim cu Ziua Peştelui.
Este o reprezentare mitică sezonieră, patron al vieţuitoarelor care iernează sub pământ, în scorburi şi sub scoarţa copacilor, sub pietre sau în ape, care a preluat numele şi data de celebrare a Cuviosului Alexie sau omul lui Dumnezeu, din calendarul ortodox.
Alexie încălzeşte şi descuie pământul la 17 martie pentru a ieşi vietăţile care au iernat într-însul. Acum încolţesc buruienele, ies şerpii şi insectele. Acestora nu li se pronunţă numele ca să nu facă pagubă. Se mătură ogrăzile, se aprind focuri prin grădini şi livezi, se ocolesc casele şi acareturile cu tămâie şi cârpă arsă pentru alungarea şerpilor şi insectelor, se leagă tulpinile pomilor fructiferi cu paie să nu se caţere omizile pe crengi, se sună din clopoţei sau se fac zgomote bătând din fiare vechi pentru a speria şerpii, şopâr-lele, salamandrele, broaştele.
Blagoveştenia (Bunavestire, Ziua Cucului) reprezintă ziua de 25 martie, când Biserica creştină celebrează vestea adusă Feciorei Maria de Arhanghelul Gavril că va naşte Fiul fără înaintaşi, Iisus Hristos, zi numită Bunavestire.
Dacă în această zi este timp frumos, va fi an bun, dacă plouă până la amiază, va fi toamnă lungă. Cum este ziua aşa va fi de Paşti.
Acum se face foc în curte se pune pâine, apă, sare „pentru îngeri”, care apoi se dau de pomană. Oamenii se feresc de gâlceavă şi nu dorm căci altfel vor fi somnoroşi tot anul.
Este praznic cu dezlegare la peşte.