Occidentul se gudură pe lângă americani

Povestea lui Edward Snowden, informatician american ce a făcut dezvăluiri despre practicile americane de supraveghere şi spionare, continuă. După cum ştiţi, luni, 1 iulie, Edward Snowden a cerut azil politic în Rusia. Un purtător de cuvânt al serviciilor consulare ruse a declarat massmedia occidentale: „Ieri, duminică, la ora 22:30, cetăţeana britanică Sarah Harrison, membră Wikileaks, călătorind cu domnul Snowden, s-a prezentat la serviciul consular al aeroportului Şeremetie-vo şi a transmis o cerere de azil politic a lui Snowden, în Rusia”. Cotidianul californian „Los Angeles Times” afirmă că Edward Snowden ar fi depus o cerere autorităţilor din Moscova la care era anexată o listă de 15 ţări ce acordă azil politic.
în ceea ce-l priveşte pe preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, acesta a declarat că Edward Snowden, refugiat în zona de tranzit a aeroportului din Moscova, „poate sta în Rusia, dacă… nu va face rău Statelor Unite. (…) Dacă vrea să stea aici, i se va pune condiţia de a-nceta activitatea sau activităţile ce vor face rău partenerilor noştri americani. Puţin îmi pasă că această declaraţie, venind din partea mea, poate părea ciudată”. De asemenea, Putin a declarat că Rusia „nu extrădează pe nimeni”, precizând că serviciile de spionaj ruse nu au intrat în contact cu fostul angajat NSA, deoarece Edward Snowden nu este agentul ruşilor, nu a cooperat cu serviciile secrete ruse, iar serviciile secrete ruse, la rândul lor, nu au lucrat niciodată cu el şi nu lucrează nici în prezent. Declaraţia lui Vladimir Putin este frumoasă, dar cine are timp de crezut ce spune, mai ales când este vorba de serviciile de spionaj, fie ele ruseşti, americane sau de oriunde. Desigur, Putin nu a ratat ocazia de a le da puţin peste nas americanilor, care, pe vremuri, le-a scos peri albi ruşilor cu celebrul caz al academicianului Saharov: „Edward Snowden nu se consideră un agent al serviciilor secrete, el se consideră un apărător al drepturilor omului, un nou disident, aşa cum a fost pe vremuri Andrei Saharov”. Dar massmedia occidentală ne informează că, înainte de a face declaraţii oficiale, cei doi parteneri în probleme de călărit lumea, Putin şi Obama, i-au însărcinat pe şefii FSB şi respectiv FBI, adică serviciile secrete ruse, respectiv americane, să coopereze pentru a găsi o rezolvare cazului Snowden. Ştirea are la bază declaraţia lui Nicolai Patruşev, şeful Consiliului de Securitate rus, care, la postul de televiziune „Rosia 24”, „Rusia 24 din 24 de ore”, a spus că Alexandru Bortnikov, director FSB, şi Robert Mueller, director FBI, discută pentru soluţionarea cazului informaticianului american. Deocamdată nu se ştie clar dacă discuţiile dintre cei doi continuă sau au încetat, dar ceea ce a ajuns să se ştie cu certitudine este faptul că Snowden trăieşte de o săptămână în zona de tranzit a aeroportului moscovit. Abia la-nceputul acestei luni s-a ştiut cu certitudine că Snowden trăia în interiorul zonei de tranzit încă de pe 23 iunie, ziua când a fugit din Hong Kong, cu gândul de a ajunge în Ecuator. Deocamdată, pentru a-l bloca pe Snowden, Statele Unite i-au anulat paşaportul. Din acel moment Snowden nu mai poate circula decât dacă o ţară, oricare, va fi dispusă să-i acorde cetăţenie, pentru a-i elibera un paşaport, iar asta s-ar putea să dureze. S-ar putea ca Snowden să îmbătrânească în zona de tranzit a aeroportului din Moscova, care a devenit casa
lui.
Paranoia
Dar paranoia provocată de prezenţa lui Snowden la Moscova a ajuns până acolo în Occident, încât i-a scos pe bolivieni în stradă. Pe scurt, Franţa, Portugalia şi Italia, ţări chipurile independente şi democratice, dar care se tem totuşi că americanii, dacă vor, pot da cu ele de pământ, au refuzat, marţi, avionul oficial în care se afla preşedintele Boliviei, Evo Morales, de a survola spaţiul lor aerian, deoarece bănuiau că Snowden era pitit la bordul aeronavei ce plecase de pe aeroprtul Şeremetievo. Neputând sta în aer până se calmau cele trei state, Evo Morales a trebuit să aterizeze pe aeroportul din Viena deoarece austriecii încă sunt solidari cu poporul german, împărtăşind cu acesta, desigur -neoficial, neputinţa de-a ierta invazia Germaniei de către ruşi, cu sprijinul american, fiindcă acesta este adevărul istoric.
Oricum, de cum au aflat că iubitul lor Morales face nani la Viena în loc să vină-n Bolivia, străzile din La Paz şi Sucre s-au umplut de lume isterizată care urla: „Viaţa preşedintelui, în pericol”. „Legile traficului aerian au fost violate”. Apropo, ştiţi că Bolivia este deocamdată singura ţară ce are două capitale: Sucre, capitala legală şi sediul puterii judiciare, şi La Paz, capitala sediul a guvernului. Bun, dacă nu ştiaţi, nicio problemă. Viaţa merge înainte. Deci, Morales venea de la Moscova unde avusese loc o reuniune a producătorilor de gaze naturale, repet, naturale, nu stomacale, cele din urmă nereprezentând interes economic. Doar pe baza unui zvon, Parisul, Roma şi Lisabona au refuzat aterizarea aeronavei boliviene pentru aprovizionare, înainte de traversarea Atlanticului. Ministrul de externe bolivian, David Choquehuanca, a cerut explicaţii, dar a primit un răspuns aşa de diplomatic formulat că nu a-nţeles mare lucru. Ministrul bolivian al Apărării, Ruben Saavedra, crede că americanii, ce doresc să-l înhaţe pe Edward Snowden cu orice preţ, au lansat acest zvon. Dar nici acest lucru nu poate fi dovedit, doar bănuit. „Credem că Franţa şi Italia au fost manipulate de o putere străină, în concurenţă Statele Unite, pentru a intimida Statul bolivian şi pe preşedintele Morales”, a spus Ruben Saavedra. După ce au ferificat şi-n toaleta avionului, guvernul de la Viena a confirmat că Edward Snowden, fostul consultant al NSA (National Security Agency), nu era pitit nici cel puţin sub fusta stewardesei. Cu toate acestea, răul a fost făcut. Plin de draci, Morales a trebuit să petreacă noaptea de marţi spre miecuri în patul unui hotel din Viena. Indignat de eveniment, Nicolas Maduro, preşedintele Venezuelei, a scris pe contul său de Twitter: „Au violat toate imunităţile internaţionale care protejează şefii de stat, asta din cauza obsesiei imperiale”. Atitudinea celor trei state mai denotă ceva. Că după cel de-al Doilea Război Mondial, Occidentul se gudură puternic în faţa Washingtonului, de frica ruşilor, văzând în americani pe singurii capabili să-i apere de o imaginară invazie rusească, deşi Stalin a murit de mult. Frica de ruşi este aşa de puternică, încât Occidentul satisface orice capriciu diplomatic american. Mai mult chiar, indirect, după ’89 au interzis fostelor state comuniste sau socialiste să întreţină relaţii economice cu ruşii. Dar parcă guvernul anilor ’90 de la Bucureşti a fost prost să asculte. A zis un „da” supus occidentalilor şi a vândut pe nimic ruşilor tot ce s-a putut vinde în România. Cazul târgoviştean este un exemplu strălucit cum poţi să strângi o mică avere doar din comisioanele ruseşti.
în La Paz, câteva zeci de persoane au protestat în faţa ambasadei Franţei, strigând: „Trăiască Bolivia, trăiască Evo”. De asemenea, comunitatea indigenă, cu al cărui vot Morales a ajuns la putere, a anunţat că va organiza proteste în faţa ambasadelor Statelor Unite, Franţei şi Portugaliei, ţări considerate, după evenimentul ce a avut loc, drept ostile Boliviei. Pe lista celor 21 de ţări unde Edward Snowden a cerut azil politic, figurează Bolivia şi Franţa. După incidentul petrecut cu preşedintele Morales, guvernul bolivian a declarat că este gata să acorde atenţia cuvenită cererii lui Edward Snowden.
Dictatorii nu cedează
între timp, în Egipt a expirat ultimatumul de 24 de ore al armatei, adresat preşedintelui statului. Reacţia acestuia era de aşteptat: nu va renunţa la puterea pe care a obţinut-o prin votul poporului. Nu va renunţa la putere de dragul unui popor naiv. Gest tipic de dictator. Ai păcălit poporul ce ţi-a dat puterea, ai ajuns la putere? E-n ordine. Din acel moment, poporul nu mai contează. Contează doar oamenii partidului ce te-a adus la putere. Tipic românesc.
Când a auzit ce le trece prin cap militarilor, imediat Mohamed Morsi a spus că votul popular îi dreptul să conducă ţara, adăugând, desigur – demagogic, că este gata să-şi dea viaţa pentru a respecta voinţa poporului ce l-a votat. Desigur, povestea asta cu poporul este cu dus-întors, deoarece, când poporul constată că i s-a tras ţeapă, se revoltă, iese-n stradă, iar printre cei din stradă sunt şi dintre cei ce l-au votat pe Morsi. Deasemenea, Morsi a cerut armatei să anuleze orice a spus, precizând că refuză dictatul acesteia.
în ceea ce priveşte armata, aceasta a declarat că este gata să suspende constituţia, să dizolve Parlamentul şi să-ncredinţeze puterea unui consiliu intermar, în majoritatea format din civili. Conform a ceea ce a publicat cotidianul guvernamental „Al-Ahram”, militarii au de gând să fie redactată o nouă lege fundamentală, constituţie, ţinându-se cont de cererile diferitelor componente ale poporului, apoi urmând să se treacă la referendum. Dar, înainte de referendum, noul text al Constituţiei va trebui să fie aprobat de Al-Azhar, cea mai mare instanţă sunită din Egipt.
Pe scurt, dictatorii nu numai că nu cedează puterea politică, dar mai au şi tupeul de a se piti în spatele votului pe care li l-au dat popolaţia fraierită de promisiunea unui trai bun, promisiune, de fapt, valabilă doar pentru clientela politică specializată în fraudă fiscală şi deturnare de fonduri.