Omul, ajuns în situaţii de plâns

Preot loan STEFĂNESCU
Dacă cineva va spune că ceasul pe care-l purtaţi la mână n-a fost făcut de un meseriaş, ci l-a cules de pe câmp, cine-l va crede? Nimeni. Dacă altul va spune că locuinţa în care staţi a fost construită fără un zidar priceput, ci singure s- au adunat cărămizile, nisipul, cimentul şi fierul, şi aşa a apărut casa ca ciupercile după ploaie, oare îl veţi crede? Nu. Dacă vă va spune cineva că maşina voastră a căzut de undeva din cer, îl veţi crede oare? Nu. Aşadar, ceasul a fost confecţionat de cineva, casa a fost construită de cineva, maşina a fost fabricată de cineva. Deci, după cum nu poţi să accepţi că cele de mai sus s-au făcut singure, tot aşa este inacceptabil, din punct de vedere logic, să spunem că omul s-a făcut sau a apărut de unul singur. Cine l-a făcut? Şi singur omul ajunge să demonstreze că există Dumnezeu.
Ce este omul? Dacă-l examinăm din punct de vedere trupesc, este cel mai perfect combinat. Şi aşa cum un combinat are nevoie de combustibil ca să se aprindă şi să se încălzească, ca să fie puse în mişcare maşinile, tot aşa şi omul are nevoie de ceva „combustibil” pentru a se pune în mişcare. Cum funcţionează toate mecanismele omului, cum se transformă în sânge diferite alimente, cum bate inima, cum respiră plămânii, cum funcţionează rinichii, cum aude urechea, cum priveşte ochiul… toate sunt un mister, pentru că le-a creat Dumnezeu.
Însă, dincolo de toate componen- făcut sau a apărut de unul singur. Cine l-a făcut? Şi singur omul ajunge să demonstreze că există Dumnezeu.
Ce este omul? Dacă-l examinăm din punct de vedere trupesc, este cel mai perfect combinat. Şi aşa cum un combinat are nevoie de combustibil ca să se aprindă şi să se încălzească, ca să fie puse în mişcare maşinile, tot aşa şi omul are nevoie de ceva „combustibil” pentru a se pune în mişcare. Cum funcţionează toate mecanismele omului, cum se transformă în sânge diferite alimente, cum bate inima, cum respiră plămânii, cum funcţionează rinichii, cum aude urechea, cum priveşte ochiul… toate sunt un mister, pentru că le-a creat Dumnezeu.
Însă, dincolo de toate componenşi omenia. Dar pentru asta trebuie să cerem ajutorul lui Dumnezeu, care vindecă mai întâi sufletul şi apoi trupul; îndepărtează mai întâi cauza care a dus la „stricăciune”. Când merg prin spital, văd destui tineri internaţi, iar alături de ei o vezi pe mama lor stând şi plângând. De ce au ajuns într-o astfel de neputinţă: pentru că au băut, sau drogat, au circulat cu viteză maximă (teribilişti), au fumat mult, au pierdut multe nopţi în locuri degradante şi au ajuns să ignore Cerul. Şi ce-au ajuns?
Avem nevoie de vindecare! Să nu deznădăjduim. Hristos ne cheamă şi ne vindecă sufleteşte şi trupeşte. Dar, aşa cum ai grijă de trupul tău, ca să fie bine şi imediat ce te simţi rău, alergi la doctor, tot aşa când îţi simţi sufletul împovărat de păcate (uşor bolnav), suferind de o oarecare patimă, aleargă la duhovnic, să te spovedeşti pentru a te vindeca, pentru a primi iertare. Ce bine ar fi să nu rămână nimeni nespovedit. Dacă fiecare avem un medic de familie, se cuvine să avem şi un duhovnic căruia să-i spunem: „Am păcătuit” (Luca 15,21) şi să auzim acele cuvinte îmbucurătoare pe care le-a spus Mântuitorul Hristos: „Fiule, ţi se iartă ţie păcatele!” (Marcu 2,5).
Oameni buni! Nu trăiţi ca animalele! Trăiţi ca nişte oameni credincioşi, cu dorinţe şi idealuri înalte. Verificaţi, vă rog, cât „OM” a mai rămas în voi! Vedeţi ce este bogăţia, ce este omul, slava şi puterea! Fum care se împrăştie în văzduh; toate acestea sunt duse de vânt! De aceea, să ne dorim bogăţie pentru veacul viitor. Cum? Făcându-ne miloşi, buni la inimă, smeriţi, blânzi şi simpli pentru toţi. Sub îndrumarea duhovnicului sigur vom reuşi!
Aveţi grijă cum vă conduceţi viaţa, pentru că nu ştiţi ce poate surveni mâine sau poimâine în existenţa voastră. Păstraţi „distanţa regulamentară” în vorbe, în comportament şi în fapte şi evitaţi pericolele. Căci pot veni în viaţă momente când vei fi nefericit, bolnav sau necăjit şi nimeni nu se va îndrepta spre tine cu simpatie şi mângâiere, dacă eşti omul extremelor. Toţi se vor îndepărta, aducându-şi aminte cât de exagerat şi antipatic ai fost.
Azi, toţi vor bani! Cred sărmanii oameni că banii îi vor face fericiţi. Vedem însă oameni care înoată în bani, dar sunt nefericiţi sau se sinucid; şi pe alţii care locuiesc într-o colibă, dar sunt bucuroşi şi fericiţi. Ce înţelegem din asta? Că fericirea nu stă în bani! Aşadar, să nu cerem lucruri materiale; să cerem lucruri duhovniceşti, şi atunci Dumnezeu ne va scoate din „situaţiile de plâns” în care am ajuns şi ne va da cele folositoare.