Pentru a preveni efectele nedorite ale crizei alimentelor, FAO recomandă şi-ncurajează creşterea şi consumul de insecte

Daca va mai aduceţi aminte, uneori prin mass-media se scrie sau se vorbeşte despre izbucnirea unei posibile crize a alimentelor. Pentru a preveni eventualele urmari ale unei astfel de crize, care înseamnă accesul redus la alimente, inevitabil bogaţii fiind la adăpost de griji, ceea ce ar duce la apariţia de conflicte sângeroase între cei cu bani mulţi şi cei săraci lipiţi pământului. Nu zâmbiţi. Aveţi idee cât de repede foamea îl transformă pe om, determinându-l să fure, să devină, dacă este nevoie, excesiv de violent, chiar ucigaş? în fine, Doamne fereşte de aşa ceva. Parcă văd, politicienii, în campanii electorale, nemaipro-miţând salarii şi pensii mai mari, ci accesul neîngrădit la mâncare sau garantând cioraba şi pâinea zilnică.
Tango cu foamea
Adevărul este că-i posibilă o criză a alimentelor ce va fi cauzată de schimbările climaterice, de poluarea scăpată de sub control şi, fără supărare, ştiu: adevărul doare, chiar de înmulţirea excesivă a rasei umane. Vedeţi, trebuie să existe un echilibru între masa de consumatori de alimente şi capacitatea Terrei de a genera baza necesară alimentării masei totale de consumatori. Dacă este dat peste cap lanţul trofic, la revedere supravieţuire. Veţi întreba: ce este lanţul trofic? în niciun caz nu este lanţul de la biciletă. Lanţul trofic este un şir care enumeră relaţiile de hrănire dintre organismele componente ale unui anumit ecosistem. Fiecare organism depinde, pentru a se hrăni, pentru a supravieţui, pentru a trăi, de membrul anterior al lanţului sau trofic. în altă ordine de idei, lanţul trofic este o unitate funcţională de transformare a substanţei şi de transfer de energie, alcătuită dintr-un şir de specii, pornind de la o bază trofică şi sfârşind cu un răpitor de vârf sau un ultrahiperparazit. Ca să-nţelegeţi mai bine, un exemplu simplificat la maxim. Iarba este prima verigă a lanţului trofic, veriga a doua este un animal ierbivor, veriga următoare este un animal de pradă, acesta din urmă este ultima verigă necesară supravieţuirii unui vierme parazit. Dacă se produce o catastrofă ecologică şi dispare definitiv iarba, în timp dispar toate verigile următoare ale lanţului trofic. încă un aspect, hrana reprezintă sursa de energie ce ne este necesară pentru a vorbi, pentru a merge, pentru a ne reproduce. Toate alimentele înmagazinează, sub forme diferite calitativ, cantitatea de energie, de fapt bioenergie, de care avem nevoie pentru a fi activi în sensul bun sau rău al cuvântului. Şi iar simplificăm. Energia pe care o preluăm din alimente, în urma consumării lor, ne permite să fim activi, să declanşăm războaie, să ne săpăm aproapele. Tot această energie, preluată din alimente, ne permite să gândim, să bârfim. Dacă n-am avea de unde să ne mai procurăm energia necesară, creierul nostru nu ar mai funcţiona, nu ar mai declanşa reflexele ca, de exemplu, cel de-a ne reproduce sau de a urina. Pe scurt, dacă ne înmulţim excesiv de mult, nemaipunând la socoteală că există riscul ca proştii să depăşească numeric deştepţii, deci dacă ne înmulţim ca… proştii, afectăm lanţul trofic, se conturează criza alimentelor pe care, din obişnuinţă, le consumăm zilnic.
Dar nicio problemă. Pot să dispară, în urma consumului excesiv, animalele de carne. în această categorie, din motive de solidaritate cu propria mea specie, nu includ omul. Poate să dispară cerealele. Repet, nicio problemă. FAO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricutură) a găsit soluţia: să creştem şi să consumăm insecte. Parcă-l văd pe ministrul Agriculturii din România, oricare ar fi el, cum ne îndeamnă să trecem la creşterea intensivă de… lăcuste. Parcă văd cum jurnaliştii veroşi, pentru a scrie de bine despre primarii din mediul mai ales rural, îşi umple portbagajul cu recipiente din plastic, pline de greieri, gărgăriţe sau lăcuste săltăreţe. Este posibil ca, din carnivori, de nevoie să devenim insectivori şi ierbivori. Parcă văd în Parlamentul României doar două partide: al ierbivorilor şi al insectivorilor. într-un astfel de Parlament, Boc s-ar simţi în largul său.
Insectele, hrana viitorului?
în data de luni, 13 mai, anul acesta desigur, FAO preciza pe site-ul său că insectele care se reproduc rapid „prezintă un nivel de creştere şi de conversie nutriţională energetică ridicată, având un impact scăzut asupra mediului, pe durata întregului lor ciclu de viaţă”. în plus, se mai menţionează, pe respectivul site, că insectele „sunt hrănitoare, având un procent ridicat de proteine, grăsimi şi minerale”. Tot pe site-ul lui FAO se precizează că „insectele pot fi consumate întregi, sub formă de praf, pastă sau pot fi încorporate în masa altui tip de aliment” cu condiţia, spunem noi, să se precizeze pe ambalaj. Dacă-o fi aşa cum precizează analiştii posibilului fenomen al crizai alimentelor clasice, nu este exclus să citeşti în mass-media titluri de genul: „Obezitatea, provocată de excesul de consum de insecte” sau „Ca să nu moară de foame, a furat două pungi cu insecte”.
Vă vine sau nu să credeţi, dar adevărul este că deja două miliarde de oameni consumă insecte, iar FAO, pornind şi de la această realitate, nu numai de la perspectiva apariţiei crizei alimentelor, a decis să încurajeze creşterea insectelor, pe întreg mapamondul, mai ales pentru a contracara efectele puterii de cumpărare scăzute, din ţările în curs de dezvoltare. Apropo – nu ştiţi? – România este în curs de dezvoltare sau este din categoria ţărilor subdezvoltate. Mi se pare că televiziunile noastre ne plasează în categoria subdezvoltaţilor. Atunci este bine. FAO nu va veni să ne încurajeze să creştem şi să consumăm insecte. Pentru a ne convinge că tot insectele sunt rentabile, FAO ne explică că avem nevoie doar de două kilograme de alimente pentru a creşte un kilogram de insecte, în timp ce bovinele au nevoie de opt kilograme de alimente pentru a produce un kilogram de carne. Acest aspect a fost prezentat la Roma, într-un raport citit de Eduardo Rojas Briales, director-general adjunct, responsabil cu pădurile, din cadrul FAO. Cu această ocazie, Eduardo Rojas Briales a lansat un program pentru încurajarea creşterii de insecte.
Creşterea insectelor nu poluează
Consumul de insecte, cunoscut şi sub denumirea de entomofagie, este foarte răspândit în unele zone din Africa, Asia şi America Latină. După cum demonstrează FAO, creşterea insectelor este uşoară, necesitând doar deşeuri organice, compost sau crenguţe cu frunze. De asemenea, sub aspect pur financiar, FAO a constatat că insectele consumă foarte puţină apă şi produc foarte puţin gaz cu efect de seră, în comparaţie cu vitele. Deşi omul nu a trecut la consumul în masă de insecte, acestea sunt utilizate tot mai mult ca ingrediente de unele firme, mai ales în acvacultură şi creşterea de păsări. FAO estimează că, până în anul 2030, peste 9 miliarde de oameni vor trebui hrăniţi, la concurenţă cu animalele şi păsările domestice, în condiţiile în care 70% din sol şi 9% din apa potabilă sunt poluate şi din cauza producţiei intensive de vite şi păsări de casă, de agricultura intensivă, ceea ce produce degradarea pădurilor şi, încet-încet, distrugerea lanţului trofic. Nu uitaţi că 18% din emisia de gaze cu efect de seră se datorează creşterii vitelor.
Supa din muscă
De la-nceputul acestui mileniu, China a-nceput să simtă efectele crizei alimentelor, datorată suprapopulării şi, în realitate, puterii scăzute de cumpărare a monedei naţionale. S-a auzit de multe ori că chinezi au devenit o mare putere economică. Este adevărat, dar se uită sau nu se vrea să se spună că tranzacţiile comerciale externe se fac în dolari sau altă valută puternică. Dar, să revenim la oile noastre, sau, ca să ne adaptăm realităţi, la insectele noastre. în 2009, pe dealurile din Kunyang, oraş satelit al Kunming-ului, capitala provinciei Yunnan, Li Jinsui, un tip foarte ambiţios, a înfiinţat o… fabrică de insecte. Nu insecte jucărie, ci insecte adevărate, vii. Investiţia l-a costat echivalentul a 250.000 de euro, individul fiind posesorul a şapte brevete pentru creşterea şi înmulţirea insectelor. Fabrica sa se numeşte „Yunnan Insect Biotechnologies”. Oricui trece pragul firmei, în semn de respect, i se oferă să guste, în farfurioare, viermi de bambus, consideraţi o delicatesă. Pentru a nu jigni gazda, trebuie să guşti cel puţin un vierme. „Yunnan Insect Biotechnologies” oferă la vânzare larve uscate, praf cu proteine din exoschelet de insecte sau insecte proaspete, vii, totul destinat consumului uman sau animal.
Doisprezece ani a lucrat Li Jinsui pentru a pune uzina pe picioare. Li Jinsui mizează mult pe faptul că provincia este săracă în proteine, deficit ce poate fi compensat prin consumul de insecte. De asemenea, Li Jinsui crede că trecerea pe consumul de insecte va reduce importul de peşte din Chile şi Peru. Cu tot entuziasmul său, trebuie să recunoască că oamenii au prejudecăţi, deoarece nu sunt suficient de bine informaţi despre potenţialul nutritiv al insectelor. în urma cercetărilor sistematice, Li Jinsui a descoperit că musca este foarte rentabilă nutriţional şi financiar. După cum spune Li Jinsui, este foarte răspândită, nu este nocivă pentru mediul înconjurătot, poate fi consumată atât de om, cât şi de animal, este folositoare în industria farmaceutică, chitina sa fiind un element imunitar.
Deocamdată, oftează Li Jinsui, producţia sa zilnică este de 150 de kilograme de viermi de muscă, dar din 2015, garantează el, va produce 10 tone pe zi. Pentru ca muştele să fie bune pentru consumul uman, Li Jinsui le hrăneşte cu tărâţe de orez, cele hrănite cu urină fiind destinate consumului animal. Consumul de insecte este ceva normal în provincia Yunnan, populată cu minorităţi etnice. De exemplu, în piaţa din Mangshi, un mic oraş aflat la două ore de mers până la graniţa cu Birmania, se vând cuiburi cu viespi, 160 de yuani kilogramul, echivalentul a 20 de euro. Cel ce cumpără cuiburile extrage una câte una larvele, după care le prăjeşte, le dă prin sosul numit wok şi le consumă.
în China există peste două sute de specii de insecte comestibile, dar pentru comercializarea lor îţi trebuie bani, iar majoritatea chinezilor, din zonele defavorizate economic, este săracă. Astfel, în provincia Yunnan condiţiile economice sunt extrem de dure. Foarte puţini îşi pot permite să cumpere o vită. Creşterea unui porc, care de regulă ia doi ani, până ajunge să fie bun de consum, este foarte costisitoare, devenind oneroasă pentru mulţi. Singura soluţie s-a dovedit a fi creşterea de insecte pentru consum şi una din metode pentru a face bani. Dar chiar şi în aceste condiţii, majoritatea chinezilor rămân reticenţi la ideea că vor ajunge într-o zi să consume insecte. Până una-alta, în provincia Yunnan se încurajează, pentru consumul uman, creşterea de viermi de bambus, de viespi, de muşte sau de scorpioni.