Psihologia politică şi apărarea socială (C)

de Gustave Le Bon_
Chiar dacă teologii au dispărut, ei au lăsat urmaşi ai felului lor de a gândi. Himerelor şi atitudinilor fanatice, cărora le-au dat naştere, li s-au pus alte etichete, dar pericolele ce ne ameninţă cu distrugerea sunt aceleaşi ca şi în trecut. Socialismul este o nouă religie, iar apostolii ei sunt la fel de intoleranţi ca cei ce au existat înaintea lor. Doctrinele, limbajul, credinţele, metodele de răspândire sunt aproape identice.
„Am stins aştri fantomă, scria, având dreptate, Sageret, doar pentru a da viaţă altor aştri himerici. Al nostru Oraş al Viitorului este identic cu Ierusalimul Celest. Amândouă oraşele sunt la fel de metafizice. Totuşi ne vom plictisi mai puţin în Oraşul Viitorului pentru că nu vom avea suficient de mult timp ca să ne plictisim în el”.
Dar, creştinismul, din prima sa perioadă de afirmare, – socialismul având destul de multe analogii cu el -, avea un element ce-i asigura succesul, pe care, noua doctrină a socialismului, nu-l are. Acest element de succes era răsplata de a ajunge în Raiul de unde nimeni nu s-a mai întors. Speranţa în Raiul promis a fost cel mai de succes element ce ajuta foarte mult la răspândirea şi impunerea creştinismului. în schimb, promisiunile de realizare a Raiului pe Pământ, într-un viitor apropiat, pe care le tot face, de şaizeci de ani, socialismul, neîndeplinin-du-se, încrederea în această doctrină a începuit să se clatine şi, în prezent, o nouă credinţă, sindicalismul, a început să ia locul socialismului. Mai cu picioarele pe pământ, din multe puncte de vedere, sindicalismul, în mod sigur, va avea un viitor ce va rezista mai mult, în timp.
Socialismul colectivist se bazează pe o serie de iluzii. fundamentate de o serie de orgolii ce de abia acum începem să le înţelegem, dar, cu toate acestea, iluziile socialismului se vor impune pentru multă vreme. Iluzia socialismului se sprijină pe trei idei: 1. O societate poate fi refăcută în întregime printr-o revoluţie ce va permite emiterea de decrete; 2. Regimul capitalist fiind sursa tuturor relelor, este de ajuns să fie suprimat pentru instaurarea fericirii universale; 3. Statul trebuie să pună mâna pe toate proprietăţile, pe întreaga industrie, să le administreze cu ajutorul unei întregi armate de funcţionari, însărcinată să repartizeze în mod egal tot ce se produce, la toţi membri comunităţii.
Cu asemenea teorii ce nu ţin cont nici de pasiuni, nici de sentimente, nici de necesităţile economice, nici de realităţile de orice fel, este uşor să edifici pe hârtie tot felul de societăţi umane artificiale. Acestea sunt paradisurile oamenilor înguşti la minte.
Aceste himere sunt încă – cel puţin în Franţa – foarte puternice. Ele inspiră o încredere totală proprietarilor de cafenele şi comis voiajorilor din provincie, ce formează atâtea comitete electorale, fiind, în Parlament, la originea atâtor legi foarte periculoase pentru viaţa societăţii. Nu se mai poate nega că doctrinele colectiviste au inspirat cumpărarea, de către Stat, a unei importante căi ferate, inclusiv aplicarea impozitului pe venit.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.