Psihologia politică şi apărarea socială (CIX)

Urmare din nr. 7764
de Gustave Le Bon_
Metodele folosite de Confederaţie îi exasprează pe socialişi, aceştia continuând să creadă în eficienţa votului universal şi a legilor.
„Sindicalismul, a spus unul dintre ei în timpul Congresului de la Nancy, din 1907, foloseşte, pentru a-şi atinge scopurile, boicotul, sabotajul, grevele parţiale. Acestea sunt armele, singurele voastre arme, cu care aveţi pretenţia că veţi modifica statutul economic şi social al proprietăţii, că veţi transforma societatea. Cu astfel de metode credeţi că veţi cuceri Statul, că veţi schimba regulile sale de funcţionare. Sunteţi nemaipomenit de ridicoli!”
Apoi, s-a făcut remarca că sindicatul are puţini sindicalişti. Desigur, este adevărat, dar repet că nu este nevoie de prea mulţi apostoli pentru a pune bazele unui nou cult.
Unul dintre mari şefi ai socialismului doctrinar, domnul Guesde, a criticat cel mai mult metodele şi puterea crescândă a Cofederaţiei.
„Aş vrea să mi se explice şi mie, a spus el, cum va fi posibil ca, prin spargerea becurilor stâlpilor folosiţi la iluminatul public, prin spintecarea soldaţilor, prin arderea uzinelor, să reuşiţi să schimbaţi proprietatea din particulară, în de Stat? Trebuie să puneţi capăt la toată această agitaţie a oamenilor, pretinzând că este revoluţionară. Nicio acţiune de grup, oricât de violentă ar fi, că este grevă parţială sau generală, nu va putea schimba statutul proprietăţii”.
Sindicaliştii revoluţionari i-au răspuns, pe drept cuvânt, că metoda folosită de ei este excelentă deoarece dă rezultate. Ei au oferit ca dovadă mai multe exemple, mai ales pe cel al afacerii birourilor plasării forţei de muncă.
„Manifestaţiile violente şi repetate au surprins şi intimidat guvernul. Speriat, ministrul Combes a prezentat, cât de repede a putut, un proiect de lege care, fără să mai stea pe gânduri, în trei zile, Camera şi Senatul, l-au votat. Trebuie să vă mai aducem aminte cât de eficientă a fost lecţia dată, referitor la acest aspect şi la altele asemănătoare?”.
Nu pun la îndoială eficacitatea acestei metode, dar şi mai mult nu am nicio îndoială că, dacă ministrul menţionat mai sus ar fi folosit, pentru a se opune la ameninţările ce i-au fost adresate cu neruşinare, cel puţin un sfert din energia cheltuită pentru a spolia şi alunga călugări bătrâni şi călugăriţe fără apărare, anarhia socială n-ar mai fi luat amploarea pe care o cunoaştem, în prezent, cu toţii.
Puterea Confederaţiei Muncii se bazează pe extrema slăbiciune a actualei puteri politice. Amploarea acestei puteri nu este posibilă decât în Franţa. în America şi în Anglia, faptele pe care deja le-am relatat, nu ar fi avut loc. în Statele Unite, cei care ar fi declanşat asemenea acţiuni, ar fi fost închişi fără să aibă şansa de a fi amnistiaţi. în Anglia, sindicatele sunt învinovăţite pecuniar şi plătesc daune pentru stricăciunile provocate de membrii lor, ca să nu mai spunem că acţiunile de sabotaj nu sunt practicate de sindicaliştii englezi.
Desigur, slăbiciunile guvernul sunt exploatate cu ingeniozitate de către psihologii Cofederaţiei, dar triumfurile lor au început să devină prea gălăgioase. Totuşi, exagerarea acţiunilor lor violente este benefică, deoarece, în mod sigur se va găsi un ministru al apărării sociale care le va pune repede capăt prin aplicarea fără teamă a rigorilor legii.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.