de Gustave Le Bon_
Capitolul II Creşterea criminalităţii
Unul din efectele cele mai vizibile şi palpabile ale dezvoltării anarhiei sociale este creşterea şi extinderea criminalităţii.
Este instructiv să citeşti recentele discursuri ale parlamentarilor despre creşterea criminalităţiii şi pedeapsa cu moartea. Din ele afli cu câtă uşurinţă oratorii, a căror inteligenţă nu depăşeşte nici cel puţin media, ajung să bată câmpii mai ales când au ca impuls doar convingeri sentimentale. Astfel, putem vedea cum din gruparea abilă a aceleaşi cifre este posibil să ajungi la concluzii total diferite.
Pentru a ocroti viaţa asasinilor şi pentru a-i lăsa să-şi practice nestingheriţi activităţile de pe urma cărora trăeisc, au fost invocate diferite motive pe care le voi rezuma în rândurile ce urmează. Nu voi fi preocupat în această enumerare de cauzele criminalităţii, descoperite de un deputat socialist şi prezentate colegilor săi. Nu vor mai fi crime, căuta el să ne convingă, din momentul în care cetăţenii „vor fi siguri că vor avea la dispoziţie ceea ce le trebuie ca să trăiască liberi sub soare, fără să mai fie asupriţi, aşa cum sunt acum de către sistemul capitalist cei zdrobeşte fără să le ofere posibilitatea de a se elibera de constrângerile sale”. Deci, să-i înlăturăm pe capitaliştii cei răi şi astfel nu vom mai avea ucigaşi pe stradă. Marea forţă politică a socialiştilor, marea lor putere de convingere a maselor constă în faptul că nu au ezitat niciodată să ne prezinte în mod solemn absurdităţile lor.
De exemplu, iată diferitele argumente, prezentate în Cameră, împotriva pedepsei cu moartea:
Pedeapsa cu moartea nu este indicat să se aplice deoarece nu protejează societatea şi nici nu-i pedepseşte, în realitate, pe iresponsabili.
Pedeapsa cu moartea nu este nici moralizatoare, nici exemplară.
Pedeapsa cu moartea este o crimă socială. Un om nu are niciun drept de a decide în ceea ce priveşte dreptul la viaţă al altui om.
Pedeapsa cu moartea nu poate fi argumentată şi explicată decât prin ideea de răzbunare.
S-a putut constata că un anumit număr de persoane ghilotinate includea nebuni. Cum nu se poate recunoaşte cu certitudine semnele nebuniei, înainte de execuţie, trebuie suprimată ghilotina, pentru a nu greşi să trimiţi un nebun le executare prin moarte, deci un iresponsabil.
Aplicarea pedepsei cu moartea îl dezonorează mai mult pe cel ce o aplică decât pe cel ce trebuie s-o suporte.
Pedeapsa cu moartea nu a avut niciodată un efect eficient pe piaţa cimei, în nicio ţară.
Doar ultimul argument, din seria celor prezentate, este serios. El a fost prezentat de domnul ministru Briand care s-a străduit din răsputeri să convingă asistenţa deşi s-a văzut bine că nu a convins pe nimeni, poate nici pe el.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali. Deasemenea, Mircea Cotârţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dâmboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.
