de Gustave Le Bon_
Trebuie să învăţăm să ne apărăm fără să ne mai fie frică de nimic. Spaima, acest înfricoşător consilier, a fost mereu la originea disfuncţionalităţilor sociale sângeroase şi a apariţiilor tuturor dictaturilor militare. în realitate, poştaşii, învăţătorii, etc. nu ar fi vorbit în felul pe care toate ziarele l-au reprodus dacă nu s-ar fi bazat pe efectul spaimei provocate de discursurile lor. Oare putem accepta vreodată că funcţionarii plătiţi de Stat ajung să propovăduiască antipatriotismul şi antimilitarismul, cu alte cuvinte să militeze pentru distrugerea societăţii în care trăiesc? Putem accepta ca nişte învăţători să se exprime cum a făcut-o unul dintre reprezentanţii lor în timpul unui miting public? Pentru a vă lămuri, reproducem un fragment din discursul acestuia:
„Pentru a putea elibera proletariatul, cer pentru învăţători dreptul de a se afilia la Bursa muncii, la Confederaţia Generală a Muncii, dar şi dreptul de a-i învăţa pe copii să urască burghezia”.
în astfel de cazuri nu avem ce discuta cu devotaţii fanatizaţi de unii agitatori ai maselor. Aceşti oameni, care se lamentează aşa de zgomotos, fac parte, în realitate, din cel mai privilegiat grup al burgheziei. Te pufneşte râsul când afli că şeful revoltei poştaşilor încasează aproape 6.000 de franci pe lună, urmând să aibă o pensie de peste 3.000 de franci şi, culmea, se consideră un amărât de proletar! Dacă sindicalismkul va ajunge să triumfe în Franţa, salariile tuturor funcţionarilor va fi adus la nivelul celui pe care îl au muncitorii.
în timpul grevei poştaşilor am asistat la spectacolul unic oferit de guvern, când o parte din el era împotriva celeilalte. De fapt, cine guvernează cu adevărat o ţară? Ea nu este condusă doar de Parlamentul ce votează legi şi nici de duzina de miniştri care ordonă aplicarea lor. Guvernarea este, de fapt, exercitată mai mult de milionul de funcţionari ce execută aplicarea legilor, autoritatea guvernului fiind astfel dispersată prin aceştia, pe tot cuprinsul ţării. Dacă aceşti funcţionari sunt corupţi sau se revoltă, Statul se prăbuşeşte. De miniştri te mai poţi lipsi, la nevoie schimbându-i, dar nu te poţi lipsi de funcţionari în cadrul unei organizări
sociale atât de mult controlată de Stat cum este cea în care trăim. Din fericire, chiar şi funcţionarii pot fi înlocuiţi deoarece societatea are resurse suficiente. Astfel, pentru a forma un bun mecanic sau un bun fierar ai nevoie de câţiva ani, dar pentru a fabrica… un excelent şef de birou, un stimabil recepţioner de colete, un bun colector de taxe, un perfect poştaş îţi sunt de ajuns doar câteva săptămâni. Singura excepţie, în această imensă armată de funcţionari, unde se cere un pic de ucenicie, este meseria de telegrafist.
Epictet a spus: „Ceea ce îi tulbură pe oameni, nu sunt faptele în sine, ci părerile pe care le au despre ele”.
Deci, aceste este pericolul care ne pândeşte în prezent. Acesta nu constă în faptele în sine, ci în iluziile pe care acestea le produc şi în ideile pe care le nasc.
Istoria ne-a dovedit şi continuă s-o facă, încât concluzia este doar una: himerele pun popoarele în mişcare, le fac să se deplaseze şi au fost necesare secole de lupte şi valuri de sânge pentru a putea distruge puterea acestora.
în nici o epocă, soarta maselor populare nu a fost mai rea ca acum, aşa cum a demonstrat domnul d’Avenel cu recenta sa anchetă socială. Totuşi, în nicio altă epocă nu s-au făcut atât de puternic auzite nemulţumirile maselor populare.
Divergenţele de interese, între clasele sociale, ar fi uşor de conciliat, dacă nu ar fi politicienii care linguşesc în mod greţos masele populare, aţâţând permanent urile şi invidiile ce există între aceste clase sociale. în continuare, vom vedea cum sa născut o astfel de situaţie.
Molipsirea de ordin mental, prin molip-sire înţelegând influenţarea maselor, a făcut ca nemulţumirea acestora să devină universală. Socialismul, cu puţin timp în urmă, apoi sindicalismul şi anar-sismul au devenit terenul ideal pentru dezvoltarea şi răspândirea tuturor relelor sociale.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali. Deasemenea, Mircea Cotârţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dâmboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.
