Psihologia politică şi apărarea socială (LXV)

de Gustave Le Bon
Uneori este suficient farmecul irezistibil al celui ce vorbeşte maselor, dar nu mereu este de ajuns acest aspect, iar arta de a vorbi convingător mulţmii se plasează pe locul doi. Pentru a convinge trebuie să fi capabil să ieşi din limitele propriei gândiri, să ştii să pătrunzi în felul de a gândi al celor ce te ascultă, să vibrezi la unison cu mulţimea care te-nconjoară. înainte de a convinge mulţimea că ceea ce spui este corect, trebuie să ai sau să mimezi că ai aceleaşi stări emoţionale cu ea. Este ceea ce a făcut Antoniu, cu mare îndemânare, când a rostit discursul ce Shakespeare îl pune pe seama lui, astfel încât, în câteva clipe, a întors mulţimea împotriva ucigaşilor, deşi, la început, aceasta fusese de partea asasinilor.
Indiferent că oratorul are de a face cu o mulţime vulgară sau cu elita, elementul necesar, pe care deja l-am indicat pentru a-i convinge pe cei mulţi, va fi mereu foarte convingător. Repetăm: trebuie întâi să ghiceşti ce gândesc cei ce te ascultă, apoi să gândeşti ca ei pentru a reuşi, până la urmă, să-i faci să gândească ca tine.
Utilitatea acestui principiu este bine scosă în evidenţă de domnul Tardieu într-o lucrare consacrată unuia dintre marii oratori ai vremurilor noastre, prinţul von Bulow, la vremea respectivă cancelar al Imperiului german.
„Esenţa succesului artei oratorice într-o adunare politică constă în perceperea imediată a ceea ce aşteaptă să audă cei ce te ascultă. Dacă reuşeşti să stabileşti contactul cu auditoriul, ai câştigat partida. Domnul von Bulow a excelat mereu în stabilirea contactului cu cei cărora se adresa. Mai bine ca oricine el a simţit din instinc, în orice moment, ce le plăcea să audă cei ce-l ascultau. în multe din discursurile sale găsim fraze sau pasaje concepute pentru a răspunde la ceea ce era orientarea momentului. Avem afirmaţia repetată excesiv, despre puterea germană, declaraţiile arogante: «Germania nu se va lăsa călcată în picioare… Germania nu va tolera să fie dată la o parte…Germania nu va accepta să fie izolată» sunt banalităţi folosite de acest intelectual rafinat, din motive întemeiate.Dar, fiind orator uns cu toate alifiile, ştia că aceste banalităţi sunt pe placul deputaţilor ce-l ascultau, eşantioane destul de vulgare de discurs populist, în majoritatea cazurilor, exemple de Deutschtum îngâmfat. în felul acesta îi manevra pe ascultători, la fel de uşor cum câştiga o partidă de şah”.
Masele, după cum s-a văzut, sunt capabile să dea dovadă de o credulitate infinită, dar părerile ce li se bagă în cap sunt de moment, nu au consistenţă, nu durează prea mult în timp şi nu au putere de convingere permanentă. în rare momente din istoria omenirii, masele îşi însuşesc, pentru o anumită perioadă de timp, convingeri de nezdruncinat. Aşa a fost pe vremea primelor Cruciade, a războaielor religioase sau a Revoluţiei franceze, când masele au devenit un torent ce au măturat totul în cale. Anemicii noştri revoluţionari socialişti, curajoşi cu apărătorii ordinii sociale, dar fricoşi când au de a face cu mulţimea, nu vor produce astfel de mişcări.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaiştilor locali.