Psihologia politică şi apărarea socială (LXXIX)

de Gustave Le Bon_
Acest reprezentant s-a exprimat cu blândeţe, calificându-i pe poştaşi drept colaboratori. În realitate, ar fi putut spune fără să greşească cu nimic: noi suntem stăpâni pe situaţie, am demonstrat-o şi vom continua s-o demonstrăm.
Ce barieră morală ar mai putea, astăzi, să-i oprească pe funcţionarii care au descoperit că este de ajuns să ameninţe pentru a obţine ceea ce vor. Acum, toţi, inclusiv sergenţii, au început să-şi prezinte revendicările.
Şeful sindicaliştilor, domnul P…, un psiholog practic, foarte expert, a reţinut, din această tristă învăţătură, tot ceea cei poate fi de folos. „Diriginţii de poştă, scria el, au făcut o greşeală de neiertat. I-au lăsat pe agenţii poştali să devină conştienţi de forţa lor, forţă de care nu prea se-ndoiau.” Acelaşi cetăţean P… lua în calcul şi valoarea socială a disciplinei. Acest psiholog tenace ştie să se facă ascultat de funcţionarii asupra cărora guvernul nu are nicio influenţă. Astfel, a declarat în public că, de va dori ca şefii serviciilor poştale să fie aruncaţi în cazane cu apă clocotită, ordinul va fi executat imediat. Să-i mulţumim că binevoieşte să amâne punerea în practică a ameninţării. Ziarele socialiste nu au ratat să evidenţieze consecinţele triumfului grevei. Iată ce scria cel mai important dintre ele.
„Proletariatul poate să-şi dea seama de forţa pe care o capătă dacă are sub control mijloacele de comunicare poştală, telefonică şi telegrafică, atunci când le foloseşte pentru scopurile sale nu doar pentru grevă, pentru o revendicare sau pentru concedierea unui sub-ministru, ci pentru lupta generală, atunci când va fi ora decisivă pentru eliberarea
sa”.
Dacă începi să faci concesii din cauza fricii, trebuie să continui pe drumul pe care a-i apucat să mergi, până la prăbuşirea finală.
Ziarele au semnlat următoarea enormitate: Consiliul de administraţie al Căilor Ferate de Stat hotărâse să se asocieze cu unul dintre secretarii Confederaţiei Revoluţionare a Muncii, care nu făcea niciun secret din faptul că dorea să recurgă la violenţă pentru a distruge societatea. Prin gestul Consiliului de administraţie, dictat de starea de frică, putem să ne dăm seama ce viitor îi aşteaptă pe şefii care se bazează pe sentimentul de milă dispreţuitoare al subordonaţilor.
Chiar dacâ de moment, succesul funcţionarilor revoltaţi va avea consecinţe profunde şi de durată. am să le explc pe cele mai apropiate. Vom fi martorii accelerării dezorganizării generale, care, de altfel, a început de muntă vreme. Financele şi serviciile publice, în mod sigur se vor prăbuşi cu totul, încetul cu încetul. Mai ales forţele morale, singura armătură reală a societăţii, se vor degrada lent, dar inevitabil. Degradarea forţelor morale nu a avut loc într-o singură zi. Cei vinovaţi de această degradare sunt politicienii care, ani de zile, lacomi de putere, i-au dus cu preşul pe alegători, promiţându-le lucruri imposibil de realizat, lăudându-le apucăturile cele mai degradante. Astfel, comitetele electorale, învăţătorii, proprietarii de cabarete au devenit adevăraţii noştri stăpâni.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.