Psihologia politică şi apărarea socială (V)

dr. Gustave Le Bon
Deşi nu se obişnuieşte să se procedeze în acest fel, unii putând să considere acest fapt inedit sau ciudat, trebuie menţionat că în ultimul paragraf, din numărul 7538, vineri 3 august 2018, al cotidianului „Dâmboviţa”, corecturii, adică mie, semnatarul traducerii, i-a scăpat o eroare pe care o considerăm inadecvată. Astfel, în loc de anul 1788a apărut greşit anul 1877. Pentru o mai bună înţelegere, 1877este începutul războiului ruso-turc, dar şi anul începerii războiului de Independenţă al Principatelor Unite. 1788 este anul când, în Franţa se cristalizează germenii nemulţumirilor populare ce vor culmina cu ziua de marţi 14 iulie 1789, dată ce marchează, convenţional, începutul Revoluţiei franceze, desfinţarea ultimului vestigiu medieval, în Franţa, ne referim la monarhie şi începutul unei noi epocii în care burghezia va deveni stăpână absolută a statului. Deci, oferim continuarea traducerii lucrării lui Gustave Le Bon, reluând ultimul paragraf din numărul trecut, cu modificarea de rigoare.
Psihologia politică este cea care ne poate ajuta să rezolvăm problemele ce apar în fiecare zi. Ea ne poate ajuta să discernem, de exemplu, când trebuie să cedăm sau să rezistăm cererilor maselor populare. Conform temperamentului lor, oamenii de Stat cedează sau rezistă. Detestabil principiu. Ca diplomat, conform circumstanţelor politice, nu conform temperamentului, trebuie să ştii să rezişti sau să cedezi. Nicio parte a psihologiei politice nu este mai dificilă, iar consecinţele greşelilor diplomatice, mai grave. Poate că s-ar fi putut evita Revoluţia franceză sau cel puţin atenua, în urmările ei sociale, dacă, în perioada crizei agricole şi financiare din 1788, nu ar fi crescut mizeria claselor muncitoare din cauza foametei şi a creşterii şomajului, iar aristocraţia nu s-ar fi încăpăţânat să refuze egalitatea fiscală. Din cauza acestui refuz, a rezultat o ură intensă împotriva claselor privilegiate şi au izbucnit răscoale spontane ce au dus treptat la distrugerea unui îndelungat trecut.
Frapat pe vremuri de lipsa de lucrări specializate în domeniul psihologiei politice, continui să sper că am umplut acest gol.
După zece ani, aproape în exclusivitate consacraţi experienţelor în domeniul fizicii, din care a rezultat lucrarea despre Evoluţa materiei, cercetarea devenind prea costisitoare pentru a mai putea continua, am decis să mă opresc. Deşi foarte pasionat de acest subiect, am abandonat, resemnându-mă să reiau nişte studii mai vechi. Dorind să aplic în domeniul politicii pricipiile expuse în mai multe din precedentele mele lucrări, l-am rugat pe eminentul meu prieten, profesorul Ribot, să-mi indice tratatele de psihologie politică, recent scrise. Mi-a răspuns că nu există aşa ceva. Uimirea mea a fost la fel de mare ca acum cincisprezece ani, când, vrând să încep studiul psihologiei maselor, am constatat că nu se scrisese nimic în legătură cu acest subiect.
Desigur că nu au lipsit niciodată disertaţiile politice despre acest aspect. Dimpotrivă, de la Aristotel şi Platon, până în prezent, au fost abundente, dar autorii lor au fost de cele mai multe ori doar teoreticieni, total rupţi de realităţile timpurilor lor, neavând habar decât despre omul himeric, născut din visele lor. Nici psihologia, nici arta de a guverna nu aveau nimic în clin şi în mânecă cu felul lor de a gândi şi analiza lumea.
Lipsa de lucrări clasice despre psihologia politică şi faptul că nu existau catedre pentru predarea ei, dovedesc clar că nu este concepută utilitatea ei. Deci, este necesar să demonstrăm această necesitate. Acesta este unul dintre scopurile acestei lucrări.
Psihologia politică se bazează, după cum am mai spus, pe dovezile oferite de studiul psihologiei individuale, a mulţimii, a popoarelor dar şi pe învăţămintele pe care ni le oferă istoria. Mai multe din aceste aspecte au început să fie cunoscute, dar nu sunt încă studiate de sine stătător. în stadiul actual al cunoştinţelor noastre, politica nu poate fi decât o adaptare de zi cu zi a comportamentului dictat de necesităţi. Raţionale sau nu, nu are nici un fel de importanţă dacă sunt privite ca necesităţi în sine. Ceea ce este important este doar faptul că trebuie să acordăm atenţie prejudecăţilor moştenite ale unui popor şi credinţelor sale religioase, acestea putând fi declarate absurde de către gândirea raţională, dar un adevărat om de Stat nu va încerca niciodată, sub aspect diplomatic, să le combată, ştiind foarte bine că nu poate să facă acest lucru ca o finalitate utilă pentru el. Doar teoreticienii care ignoră realităţile înconjurătoare, cred că raţiunea în stare pură guvernează lumea şi transformă oamenii. în realitate, sub aspect psihologic, inteligenţa pregăteşte lent terenul pentru schimbări care, odată cu trecerea timpului pot transforma stările noastre de suflet, însă, să nu uităm că acţiunea imediată a inteligenţei asupra maselor de oameni nu este foarte puternică. Foarte puţine stări de lucru pot fi schimbate printr-o acţiune bruscă.
Tradus din franceză spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali, de către Mircea COTÂRTĂ