Psihologia politica şi apărarea sociala (XCII)

de Gustave Le Bon_
***
Nevoia de tiranie este un sentiment specific naţiei noastre, fiind, la drept vorbind, parte importantă din structura noastră psihologică. Se poate dovedi uşor acest aspect dacă vom compara, cum deja am încercat s-o fac, efectele sociale provocate de instituţii identice, la diferite naţiuni.
De exemplu, să luăm în discuţie sindicalismul, efect al evoluţiei sociale normale ce ţine de mentalitatea corporatistă, care s-a dezvoltat la toate popoarele. în Franţa, sindicalismul a devenit un instrument al violenţei, prin care se propovăduieşte revolta, ura, antipatriotismul, antimilitarismul, ajungând astfel să fie un factor al dezagregării sociale, ameninţând chiar existenţa propriei noastre ţări. Dimpotrivă, în Anglia, sindicalismul este o instituţie paşnică foarte utilă pentru reglementarea raporturilor dintre patroni şi muncitori, neincitând pe nimeni, împotriva nimănui, la ură şi la revoltă.
Acest aspect i-a impresionat foarte mult pe muncitorii unei delegaţii franceze, trimişi recent să studieze la faţa locului, organizarea muncii în Anglia. Iată un extras din raportul lor:
„Am fost frapaţi de naţionalismul care-i însufleţeşte pe prietenii noştri. Cu toţii ne-au vorbit despre sentimentul lor de fraternitate universală. Niciunul nu crede că este normal să aibă sentimente ostile sau cel puţin violente faţă de guvernul englez. în mai multe situaţii, mai ales la Bursa Muncii din Manchester, camarazii noştri sindicalişti i-au urat sănătate regelui. Prietenii noştri nu ne-au lăsat impresia că ar fi oricând gata să-şi critice ţara.
I-am văzut pe tovarăşii noştri sindicalişti stând la masa discuţiilor cu patronii, îndemnându-ne să facem la fel. Se pare că relaţiile dintre sindicatele muncitorilor şi cele ale patronilor au o formă de manifestare plină de multă diplomaţie.”
Nu ştiu dacă dacă secolul nostru va fi martorul naşterii unei noi religii, după cum o indică anumite aspecte ale societăţii, dar va putea fi admirat dacă vom fi convinşi că trebuie să fim toleranţi, că trebuie să ne fie groază de dictatură, sentimente total necunoscute mentalităţilor de origine latină.
Consecinţele tiraniei manifestată de către agitatorii muncitorilor, proveniţi din rândurile lor, nu se văd decât în clipa în care se manifestă sub forma grevei sau a insurecţiei, dar cele mai periculoase forme sunt cele care nu se văd. Prin acţiunea lor continuă şi prin acumularea efectelor, ele produc o descompunere lentă a serviciilor de intres public şi a dezvoltării industriei, adică a unor elemente ale vieţii sociale.
Fiindu-le frică de sabotarea ce-i poate ruina, nefiind siguri că vor fi sprijiniţi de guvern, şefii de servicii şi patronii din industrie acceptă cu ochii închişi toate cererile muncitorilor, tolerând reducerea crescândă a productivităţii. De fapt, ei îşi spun că despăgubirile, pentru ceea ce se întâmplă, vor fi suportate de acţionari şi de bugetul de stat.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.