Psihologia politică şi apărarea socială (XCIII)

de Gustave Le Bon_
Diminuarea orelor de muncă şi, în consecinţă, creşterea preţului muncii prestate, sunt efecte ce cresc enorm în consecinţele lor deoarece au loc în cadrul măririi stării de frică generalizată. Această spaimă o avem în sectorul furnizării de energie electrică, din Paris, unde, de când cu greva electricienilor, nimeni nu mai are curajul să ia cea mai mică măsură, fără să ceară părerea redutabilului secretar la al cărui ordin a fost declanşată greva; în arsenalele armatei unde productivitatea, prin reducerea orelor de muncă, s-a diminuat atât de mult încât – conform declaraţiei ministrului Marinei – ne trebuie cinci ani să fabricăm un cuirasat, în timp ce Anglia, face acelaşi tip de navă de război, în doi ani, cu cheltuieli cu mult mai mici decât cele pe care le facem noi, incluzând materia primă folosită şi mâna de lucru.
Astfel, prin molipsire, autoritatea Statului scade. Din această cauză, convinşi că nu mai pot face nimic, şefii de departamente încep să fie tot mai dezinteresaţi de tot ceea ce reprezintă rezolvarea problemelor de interes public şi încep să nu mai fie preocupţi decât de soluţionarea problemelor personale. Din când în când mai are loc o catastrofă, sinteză a tuturor acestor mărunte dezorganizări şi stări de indiferenţă parţială. Nu accidentele aparent întâmplătoare sunt cele ce au cauzat, în câţiva ani, dispariţia unor importante nave din dotarea marinei noastre: lâna, Sully, Jean-Bart, Chanzy, Nive, Liberté.
Tirania poporului se adaugă la multe alte forme de tiranie. Autocraţia jacobină a colectiviştilor este la fel de opresivă, iar acţiunile declanşate de ea se extid tot mai mult, în fiecare zi. Tirania jacobină a produs persecuţii religioase feroce, exproprieri efectuate la scară naţională faţă de o clasă socială foarte numeroasă, legi de o intolerabilă tiranie împotriva comerţului şi dezvoltării industriei, etc.
Acum, se pune la cale, sub denumirea de impozit pe venit, cel mai formidabil instrument de asuprire individuală de care va avea parte Franţa, după atâtea secole. Toţi economiştii au demonstrat, iar Paul Delombre a dovedit de douăzeci de ori, în articole bine documentate, că acest impozit, aşa cum va fi aplicat, va da peste cap finanţele ţării, finanţe atât de nesigure, fără să uşureze nimănui povara taxelor şi impozitelor. Colectiviştii ştiu foarte bine acest lucru şi se bucură deoarece ei urmăresc atingerea a două scopuri: 1. să persecute într-un mod insuportabil oamenii care nu sunt în partidul lor; 2. să obţină, printr-o inchiziţie fiscală, inventarul averilor, încât să pună mâna pe ele, fie progresiv, fie deodată, în ziua în care va fi posibil să facă acest lucru printr-o măsură legală asemănătoare cu cea care a permis exproprierea congregaţiilor, fără să mai invoce alt drept legal decât dreptul celui mai puternic. Până atunci, legea va funcţiona ca un mod perfect de asuprire ce va permite zdrobirea prin taxe a celor ce sunt împotrivă, degrevând de orice povară fiscală prietenii.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.